M-am decis! Azi mă despart de turmă.

Scriu astăzi cu același dor cu care revin la rugăciune, după o perioadă lungă de amorțire.  Revin după o perioadă în care am acumulat cunoștințe, experiențe și am cunoscut oameni noi, extrem de deosebiți. Ei mi-au dat curajul să fiu eu –  cea adevărată, nu eu – o marionetă creată după chipul și asemănarea unei Românii bolnave.  În urma unei schimbări de 180 grade, am decis că este cazul să nu mai validez  orice lucru, experiență, trend sau om, câtă vreme nu are la bază logică, principii, moralitate, simț etic. Mărturiesc că am dormit, am greșit, am păcătuit. Am mers către prăpastie, doar ca să fiu acceptată în turmă. Azi simt pericolul și aleg să mă depărtez.

Daniela Cazacu, Yes,Milady 2018ian

Refuz mai vorbesc despre lucruri în care nu cred și nu mai accept  în viața mea oameni imorali. Uneori acest lucru provoacă conflicte, pentru că expunerea adevărului înseamnă deconspirarea falsității din jur.

Nu pot să mai postez selfie-uri când văd atâta durere în jur și nu pot valida selfi-uri când știu, simt și văd cu ochii minții că în față am măști, iar în spate pericol. Cum pot posta eu un selfie cu boticul meu special, care poartă un ruj de firmă extra special, când țara clocotește și natura urlă a moarte? Cum pot să îmi arăt rochia cea mișto, când noul trend al copiilor îmbogățiți în afară este să împuște animale nevinovate pe stradă?

Refuz orice înseamnă calitate îndoilenică a unui lucru. Nu aleg să nu scriu despre lucrurile necalitative, de dragul de a nu face rău pentru că nu vreau să fiu părtașă la rezistența si propagarea lucrurilor necalitative. Ci voi scrie și voi spune tot ce văd și-mi trece prin mâini și viață.

Sunt câteva adevăruri pe care aproape nimeni nu le recunoaște, sau în mod pervers le îmbracă în scuze, metafore sau șantaje emoționale

Un om nu se schimbă când devine părinte. Dacă înainte de această calitate, acesta a fost superficial, arogant, mându, bățos, bețiv, etc., simplul fapt că a devenit părinte nu îl absolvă de mizeria de om care a fost și de monstrul care va deveni, datorită calității de părinte. Am în minte exemple de oameni care își folosesc copiii drept paravan pentru furt, minciună, prefăcătorie, manipulare, pentru plecatul la oră fixă de la birou indiferent de urgențe, pentru cerut bani mai mulți, dar fără responsabilități suplimentare. Am și alte exemple de oameni în jur care își scuză concediile, redecorarea casei, o mașină nouă SUV sau 4*4 pentru că ”tot ce fac, pentru copii fac”. Dar ei de fapt sunt foarte amărâți și chinuiți pentru că e foarte greu să ai copii și sunt niște victime ale societății care nu le face pe plac, atunci când le convine. Am un singur mesaj pentru aceste specimene: marș! 

România, din punct de vedere economic, politic si social este foarte înapoiată. Și totul începe cu socialul, societatea. Suntem foarte înapoiați, câtă vreme ne considerăm moderni prin felul în care arătăm și facem impresie. Mimăm viața bună la fel ca în comunism. Și ce este mai grav și văd la foarte mulți tineri din generația mea, este că imită aproape identic, modelul părinților. Văd extrem de des acel ”crede și nu cerceta”, aplicat în viața de zi cu zi, în lumea tangibilă.

În literatura de specialitate din țările dezvoltate există 3 lucruri care în România sunt refuzate complet și care arată nivelul de dezvoltare psihic și moral al românilor. Este vorba despre planificare familială, despre existența părinților/rudelor toxice și despre mersul la psiholog. Ambele reprezinta niște soluții bazate pe dezbateri publice, cercetări și analize întinse pe mai mulți ani și care ne-ar aduce cu un pas mai înainte față de hăul în care trăim. Concret, planificarea familială se referă la alegerea momentului potrivit pentru un cuplu de a deveni părinți. La noi, totul e o întâmplare sau mai rău, se fac copii pentru că alții de vârsta noastră au facut copii. Părinții sau rudele toxice, sunt acele persoane în preajma cărora nu te simți bine, implică stres, frică, anxietate din cauza comportamentului psihic agresiv al acestora. Astfel, presiunea psihică la care supun copiii sau tineriii prin critică constantă, tendința de control al vieții acestora, batjocura și alte comportamente care vătămează stima de sine a victimelor, sau le creează acestora sentimentul de obligație (pentru sacrificiile făcute de părinți când copiii erau mici),  sunt motive de separare, chiar la indicația psiho-terapeutului. În România, devii o paria dacă îndrăznești cumva să impui niște limite între tine și părinți/rude toxice, dar să mai mergi la psiholog. Păi concluzia e clară, nu? Ești nebun. Doamne ferește să mergi la psiholog pentru îmbunătățirea calității vieții!

O doamna nu minte si nu este victima

Românii nu se schimbă. Sunt precum găina jumulită de Stalin. Indiferent cât sunt de jumuliți de viață, de politicieni, de experiențe, ei nu învață din propriile greșeli, ci vor continua să le valideze ca unic mod de viață, și încă cel bun. Ei sunt vechea generație, generația pierdută a părinților noștri și a părinților lor.

Avem 2 sau 3 generații de oameni care nu pot fi considerate modele demne de urmat de tinerele generații. Dragi părinți, mătuși, unchi, rude nu sunteți un exemplu pentru noi! Sacrificiile pe care le-ați făcut, pentru noi sunt responsabilități zilnice. Dacă ați mai citi câte o carte, ați mai face un curs, sau dacă în drum spre biserică ați trece și pe la psiholog (pentru problemele sufletești) poate că s-ar mai micșora distanța dintre generația voastră și generațiile noi.

 

 

About Author

Daniela

Faceti cunostinta cu autoarea blogului Yes,Milady! Ma numesc Daniela si va voi spune despre tot si despre toate cum nimeni nu va avea curajul sa o faca. Descoperiti-ma cu totul aici.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.