In fiecare sfarsit de an e la fel. E momentul urărilor, scrisorilor, dorințelor, mulțumirilor și cererilor de iertare. Daca am face acest lucru ceva mai des in timpul anului poate ne-am înțelege mai bine unii pe alții. Remarc însă un lucru. In perioada aceasta, unii am ales sa scriem mai des și mai mult, iar altii sa citească. Acest lucru ne-a ajutat sa ne cunoaștem mai bine unii pe alții. Pe unii i-a apropiat, pe alții i-a dezbinat. Daca e nevoie de un asemenea dezastru ca sa ne cunoaștem mai bine și sa fim mai apropiați sufletește, in detrimentul unei apropieri fizice superficiale, atunci noi alegem sa mai fie câțiva ani la fel ca precedentii.
Pentru mine faptul că momentele tensionate le-am putut scrie și detalia la telefon (la munca), a fost salvator. Distanta mi-a oferit răgazul de a analiza in profunzime viața, astfel încât să nu am răspunsuri emoționale. Vremurile pe care le traim ne-au dat timp de gândire, de vindecare sufletească, de acceptare a realităților din viața noastră, care altfel ar fi fost mascate prin fuga (la petreceri, la munca, după cumpărături, chilipiruri etc.).
Iau din acești ani tot ce e mai bun și îndemn următorul an sa continue partea buna pe care au inceput-o anteriorii.Ce e mai rău și mai urat sa rămână în urma.La multi ani tuturor! 2022 vine pentru noi cu tacere totala pentru golul lăsat în urmă nu de boala, ci de oamenii care au ales să nu ia în serios o lecție data de Dumnezeu.
