Sfaturile nesolicitate – ce ascund ele?

Am crescut cu totii intr-un mediu in care am fost obisnuiti cu ideea preconceputa ca sfatul inseamna bunavointa, ajutor, ceva pentru care sa fim recunoscatori pentru ca inseamna ca cineva se gandeste la noi si ne doreste binele si mai ales e gratuit. Foarte multi ani am crezut cu tarie acest lucru si eram chiar o sfatuitoare buna. Aveam sfaturi pentru toata lumea. Era si perioada cand eram cel mai nefericita. Si era normal pentru ca eram experta in a trai viata altora.

La un moment dat, tarziu, cred ca de vreo 4-5 ani, sau poate de cand m-am casatorit, brusc am inceput sa fiu bombardata de sfaturi de viata din toate partile. Cei mai mari sfatuitori erau formati din rude, de la cele mai indepartate la cele mai apropiate, insa nu exclusiv. Un timp nu am fost prea deranjata. Dupa care, toate sfaturile pe care le primeam (cand sa ma marit, cu cine sa ma marit, cum trebuie sa fie sotul, cum trebuie sa fiu eu, cand sa facem sex, cand sa facem copii, cati copii sa facem, cum sa am grija de copil, cum sa il spal, cum sa ii pun penisul in pampers, cum sa il cresc, unde sa lucram, ce salariu sa avem, cum sa ne comportam cu cei din jur s.a) au inceput sa intre puternic in contradictie cu propria viziune despre viata pe care imi doresc sa o am. In plus, sfaturile veneau de la oameni nefericiti, cu probleme pe care nu doar ca nu si le-au rezolvat, insa la nevoie le mai si negau, sau le gaseau scuze, pretexte.

Am inceput sa caut in mine raspunsuri. Nu pricepeam de ce ma iritau. Apoi, am identificat o prima cauza si anume sfaturile se repetau. Aceleasi persoane imi repetau aceleasi sfaturi in diferite contexte. Si sfaturile au inceput sa se transforme in presiune. Ei bine, in fata presiunii ajungeam sa simt nevoie de justificare, respectiv de ce nu fac ce sunt sfatuita. Dar, lucrurile nu se opreau aici, caci dupa justificare toate alegerile si viata mea si de cuplu trebuiau analizate, teoretizate si musai sa primeasca si verdictul. Iar verdictul nu era deloc in favoarea noastra.

Am ajuns adulti. Avem o casa, o familie, un copil, o cariera, toate ridicate exclusiv pe umerii nostri. Nu ne plangem de nimic, nu cerem nimic de la nimeni, nu avem pretentii, nu cerem statuie sau chipurile noastre pictate prin biserici. Si cu toate astea sfaturile vin, doar ca acum au imbracat urmatoarea forma:” in calitate de parinte am dreptul sa ofer sfaturi nesolicitate”. Si acum, cand aud sau citesc aceasta propozitie simt ca iau foc. Si nu, nu e vorba doar de parintii nostri. E o gandire de masa, deja face parte din cultura romanului. De fapt, in propozitia de mai sus se afla radacina, mama sfaturilor nesolicitate pe care le oferim indiferent de relatia pe care o avem cu cei din jur.

Cred ca abordarea extinsa existenta deja pe bloguri referitoare la acest subiect mai permite inca un punct de vedere*.Asa ca voi explica de ce sfaturile nesolicitate jignesc si ranesc indiferent de raportul pe care il ai cu persoana careia i le oferi.

Primul aspect al unui sfat este ca in momentul in care il oferi se presupune ca iti asumi responsabilitatea unei solutii care poate esueaza. Cu alte cuvinte, daca ai dat un sfat prost si persoana care il ia de bun pe baza increderii are de pierdut, esti dator sa imparti pierderea cu persoana careia i-ai oferit sfatul plin de competenta. Mentiunea de tipul eu iti ofer un sfat, dar tu alegi daca sa il urmezi sau nu, in traducere suna cam asa: eu iti dau un sfat, daca il urmezi si e bine, imi ramai dator, insa daca il urmezi si iese rau, e responsabilitatea ta ca eu am fost bine intentionat si ti-am vrut binele. Nu sunt vinovat de ce ai facut tu.

Orice sfat se ofera pe baza informarii temeinice. Cu alte cuvinte, detii toate informatiile utile de la persoana careia ii oferi sfaturi si detii si toate informatiile despre cum poate fi rezolvata problema respectiva. Altfel, doar iti dai cu parerea si nu meriti ascultare. Amintesc totusi ca presupune si rea vointa pontru ca nu doar ca oferi un sfat nesolicitat, dar mai e si iresponsabil.

Sfaturile de bine ar trebui cerute. Daca un om e fericit, orice sfat despre cum sa isi traiasca viata este o ofensa pentru ca de fapt e o critica mascata. Cateva exemple:  sa speli jucariile copilului ca le da pe jos si le murdareste, e prea mic sa manance varza, nu e bine sa te speli noaptea pe cap, nu chinui copilul la cresa, e mai bine sa stea cu bunicii, da copilul cat mai tarziu la gradinita, lasa-l sa copilareasca, copiii trebuie sa fie liberi ca sa isi formeze sistemul imunitar. Explicatia este simpla. Fiecare om isi face propriile planuri si isi proiecteaza propriile scenarii si asteptari pe baza resurselor personale (materiale, psihice, emotionale, morale). In momentul in care un om primeste un sfat pe care nu l-a solicitat dintr-o conversatie in care este intrebat anumite lucruri, de care apoi te folosesti pentru a oferi sfaturi el se simte atacat pentru ca indirect, mesajul transmis este: nu gandesti bine, e o greseala ceea ce vrei sa faci, ce spun eu e mai bine pentru tine. Mesajul este si mai evident cand sfatul este urmat de „am trecut si eu prin asta si stiu cum e”( in traducere eu am mai multa experienta ca tine).

Sfaturile oferite, cand nu sunt cerute sunt sfaturi utile celor care le ofera. Astfel, binele tau nu este si binele meu. Asteptarile tale, viziunile, teoriile tale despre viata nu sunt si ale mele. Vorbesc acum in calitate de parinte: daca tu ca parinte simti ca nu iti poti creste singur copiii si ai nevoie sa iti imparti parinteala cu proprii parinti, nu e obligatoriu ca restul parintilor sa isi doreasca faca acelasi lucru. Sunt parinti care doresc sa aiba copiii alaturi, sa ii vada cum cresc, sa nu rateze nici un moment din viata lor si care fac efort pentru asta. Sunt parinti care nu au incredere in bunici (parinti, socrii), sau care nu sunt de acord cu viziunea bunicilor de a creste copiii. Am tot citit si auzit parinti (mame in special) care au asteptarea si chiar pretentia sa fie ajutate in cresterea copiilor de catre bunici (mama, soacra). Sau mame care se plang ca nu au primit ajutor de la bunici cu cresterea copiilor (aici e vorba de soacre). Si cand spun asta nu ma refer la un simplu ajutor. Ma refer la cazurile in care copiii sunt crescuti aproape total de bunici si cand alea cateva ore de stat cu copilul se transforma in toata ziua, vacanta de vara, after school etc.. Parintii ii vad doar dimineata si seara si uneori nici atunci. Nu am nimic cu acest tip de parinti. Ce detaliez aici sunt relatari ale sutelor de familii care isi expun public viata. Dar, am o problema cand aceasta viziune este proiectata asupra tuturor parintilor.Cu alte cuvinte, daca unii parinti nu se pot descurca singuri, sau nu mai vor nici un alt parinte nu o poate face. Noi de exemplu, dorim sa ne crestem singuri copilul, nu il vom trimite in tabara la bunici (cu exceptia cazului in care cere el!), eu ca femeie nu am devenit mama cu ideea ca mama mea sau soacra mea imi vor fi menajere sau bone. Si pentru viziunea noastra suntem judecati. Se fac chiar proiectii negative asupra copilului privind deciziile pe care le luam. In mod evident apar in scena sfaturile binevoitoare pentru binele copilului. In realitate insa, observ cu binele nostru, nu e de fapt al nostru. Si aceasta observatie ma infurie, pentru ca ma simt inselata, presata, agresata.

In loc de concluzie raspund la ce ascund sfaturile nesolicitate. Din felul in care am observat ca sunt formulate, raportate la momentul in care sfaturile nesolicitate apar, as zice ca e vorba de o critica mascata voalat si/sau de dorinta de a influenta persoana tintita sa actioneze intr-un mod care sa il avantajeze pe cel care formuleaza sfatul. Practic, ideea de bine este manipulata in mod imoral pentru atingerea unor scopuri ascunse, pe care ne e teama, rusine sau nu ne convine sa le verbalizam.

* Au mai scris despre sfaturi nesolicitate: https://www.thriveglobal.ro/stories/cum-ar-trebui-sa-reactioneze-parintii-la-presiunea-celor-din-jur-si-la-sfaturile-nesolicitate/, https://ancaarau.ro/2017/08/sfaturile-nesolicitate-aceste-reprosuri-voalate/ , https://mihaivasilescublog.ro/2018/10/22/sfaturile-nesolicitate/, https://www.safeforyou.ro/cum-le-raspunzi-oamenilor-care-ofera-sfaturi-nesolicitate/, https://mamaluivladimir.ro/sfaturi-nesolicitate/, https://www.andreearaicu.ro/lifestyle/crestere-copil-sfaturi-nesolicitate/ si multi altii..

About Author

Daniela
Daniela

Faceti cunostinta cu autoarea blogului Yes,Milady! Ma numesc Daniela si va voi spune despre tot si despre toate cum nimeni nu va avea curajul sa o faca. Descoperiti-ma cu totul aici.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.