Probleme cu retenția de apa am avut cam de când eram adolescenta. Dieta, stilul de viata alert, sportul, libertatea de a ma alege pe mine înaintea a orice ma ajutau sa o țin sub control. După ce am devenit mama, nu m-am mai putut concentra asupra propriei persoane, motiv pentru care retenția de apa s-a acutizat. In cazul meu se caracterizează in special prin mâini umflate, picioare umflate mai ales pe timp de vara. E deranjant pentru ca la un moment dat se acumulează o greutate si o tensiune care nu îmi mai permit nici un fel de activitate in afara de cea de repaus. Nu am probleme de circulație a sângelui. E suficienta retenția de apa pentru simptome dintre cele mai neplăcute.
O vreme am ținut sub control retenția de apa cu niște pastiluțe cu eliberare fără prescripție medicala. Doar ca după un timp si-au pierdut eficienta. A fost momentul in care m-am gândit sa apelez la un medic, măcar cu câteva întrebări. Ca idee medicii nu prea oferă detalii, chiar si când sunt solicitate in cadrul consultațiilor plătite. Rar găsești un medic dispus sa răspundă întrebărilor.
Dr.Cristian Valan are o abordare diferita. Este un medic comunicativ si empatic. Din punct de vedere profesional este managerul unității Amadeus Clinics, medic rezident la a doua specialitate – medicina de familie, prima fiind chirurgie generala. A absolvit modulele pedagogice nivelele 1 si 2, si a realizat masterul in Medicina sociala si management sanitar, cu competențe in Managementul pacientului critic și a situației de urgență.
L-am abordat cu o întrebare simpla, respectiv daca îmi poate recomanda un ajutor extra, medicamentos, însa sigur pentru retenția de apa.
Cristian Valan: Buna ziua! Sfatul meu este a monitoriza dezechilibrele din organism și de a regla retenția hidrica, regim igieno-dietetic potrivit. Evident nu veți obține nimic miraculos, atâta vreme cât nu rezolvați sursa și căutați sa rezolvați efectele.
Diureticele se recomanda când regimul igieno dietetic eșuează și sunt folosite atunci când din motive obiective sistemul renal nu poate menține echilibrul hidric, in cazul tulburărilor metabolice, dezechilibrelor hidro-electrolitice, insuficientei renale/prerenale și hipertensiunii arteriale etc. Însă, acest tratament se instituie numai la indicația unui medic specialist in urma unei analize amănunțite a particularităților cazului prezentat de pacient și numai sub control periodic.
Asta este un cumul de factor, care trebuiesc priviți pluridisciplinar. Eu in general nu recomand deloc diuretice. Ele se recomanda numai când avem un regim igieno-dietetic controlat, care eșuează, de regulă hiposodat.
Intervenție Yes, Milady: așadar, toate suplimentele pentru retentia de apa sunt diuretice?
Dr.Cristian Valan: Da, diferite mecanisme de acțiune, însă intra in clasa diureticelor. 70% din problema retenției hidrice, mai ales la vârste tinere, dar nu numai, se rezolva cu un regim alimentar controlat, iar 30% este solutionat prin medicatie care stimulează “diureza” adică eliminarea apei pe cale renala și în consecință stabilizează compartimentele hidrice din organism.
In cazul in care regimul nu este controlat se folosește medicația agresiva. Folosirea diureticelor pentru unele persoane este și calea “simpla” pentru a slabi. Însă, dezechilibrele electrolitice evident nu sunt controlate. Și deci, când stimulează diureza in compartimentele renale, la nivel membranar deschide și canalele de potasiu. Hipo-potasemia duce la alcaloza metabolica, însă concomitent duce la tulburări de excitabilitate musculara și contractibilitate, posibile tulburări de ritm cardiac.
Hiper-potasemia de asemenea poate fi un rezultat al folosirii diureticelor. Însă, stopul cardiac produs de hiper-potasemie este unul dintre puținele catalogat de la bun început neresuscitabil. Și deci, folosirea diureticelor se indică în situații particulare, numai sub control medical și analize periodice. Ca atare când se face evaluarea de risc, orice medic competent pune bine in balanta indicația de folosire a diureticelor, asumând și consecințele lor.
Retenția de apă trebuie privită obligatoriu pluri-disciplinar și evident găsită sursa. De regulă retenția de apă este un simptom al unei patologii sau a unui grup de patologii care trebuiesc privite mai larg, analizate și tratate In general retenția de apă subliniază un dezechilibru hidro-electrolitic și este un simptom. Cauzele pot fi multe, spre exemplu printre principalele se numără insuficienta renala, insuficienta cardiaca, sindroamele renale, boli autoimune și evident în mod deosebit in cazul femeilor, dezechilibru hormonal.
Patologiile enumerate pot la rândul lor sa fie primare sau secundare. Deci, pentru a trata retenția de apă nu este o soluție a folosi suplimente fără un consult de specialitate, in multe cazuri pluri-disciplinar și cu atât mai mult hazardarea și folosirea diureticelor care se eliberează pe baza de prescripție si care poate avea consecințe catastrofale.
Însa, toate cazurile au un numitor comun și anume regimul igieno-dietetic corespunzător, cu atât mai mult pe un teren predispozant fie el genetic. Cărțile de specialitate spun clar și ele sunt confirmate de experiența medicilor, pentru că până la urmă așa se și elaborează protocoalele corect, și anume că in buna parte, controlul hipertensiunii și a retenției hidrice se realizează de fapt prin regim alimentar și stilul de viață.
Aici exista tendința să cădem în extrema. Pacienții oricum de multe ori au un blocaj psihologic și afirma “aia nu-i mâncare, asta nu-i viața”.
Pacienții au nevoie de suport emoțional și empatie din partea medicului curant. Empatia este cheia succesului în relația cu pacientul, iar o bună relație cu pacientul de cele mai multe ori fulminează cu un succes terapeutic. Vedeți dumneavoastră, oamenii sunt și comozi, probleme astea apar de multe ori la vârste mai înaintate, deci nu în prima parte a vieții, iar atunci individul îmbrățișează schimbarea mai greu.
Sportul in raport cu condiția și starea de sănătate este absolut necesară. Pentru asta trebuie discutat cu medicul curant. El ne poate spune ce fel de sport putem face, ce intensitate și ce perioada. Sedentarismul și resemnarea are efecte devastatoare!
Intervenție Yes, Milady:Ar fi poate indicata si dieta fără sare? Am auzit recomandări in acest sens.
Dr.Cristian Valan: Referitor la sare, aceasta are rolul ei bine definit în organism, ea fiind chimic vorbind unul din arbitrii echilibrului hidro-electrolitic, deci pe românește participă împreună cu alte elemente la echilibrul chimic din organism atâta in spațiu intra-celular, cât și interstițial etc. Excesele sunt problema și predispozițiile la excese. Mecanismele care reglează consumul de apa, eliminarea și reciclarea ei sunt deosebit de complexe. Asemănător celor care reglează sațietatea. In momentul in care aceste mecanisme se dereglează, apare dezechilibrul și deci patologia. Când se întâmplă dezechilibrul, trebuie sa controlam noi din exterior aportul si anume sa îl scădem.
Pe undeva, științific se și explică pentru că, alimentarea, este una dintre activitățile zilnice care conform unor studii, după actul sexual duce la secreția hormonilor fericirii. Și deci a impune un regim hiposodat la nivel subconștient este greu de acceptat pentru că dispare satisfacția alimentării. Părerea mea este că au de ales .. fie se alimentează corespunzător și scăpa cu jumătate de pastila, sau in unele cazuri reușesc să gestioneze patologia fără medicație, fie abuzează alimentar in continuare și vor începe cu 1-2 pastile care la un moment dat își vor pierde eficacitatea, iar dozele vor crește, schemele de tratament vor deveni tot mai stufoase.
In oricare din situații referitor la retenția de apă asistăm la un efect domino. Retentia de apa apare secundar unei patologii de cele mai multe ori, iar ea duce la alte dezechilibre și patologii, fiind de cele mai multe ori însoțită de fenomene de insuficiența cardiacă, circulatorie, hipertensiune, in unele cazuri poate chiar precipita un edem pulmonar și deci efectul este unul tip domino.
Rezolvarea retenției de apa, a priori prin măsuri neinvazive când este posibil, va trage de la sine scăderea riscului cardio-vascular, și reglarea celorlalte funcții ale organismului o așa zisă, “normalizare” pe care orice pacient o dorește.
Intervenție Yes, Milady: sunt o mare consumatoare de ciocolata. Pentru a-mi limita consumul am cautat metode de “trișare” sa spunem. Nu mai cumpăr tablete de ciocolata si o cutie de bomboane de ciocolata. Astfel, nu mai mănânc o ciocolata o dată, ci o bomboana. Ați putea recomanda astfel de metode sănătoase de “trișare”?
Dr.Cristian Valan: Sfatul meu personal este să înlocuim obiceiurile alimentare nesănătoase cu altele sănătoase care totuși ne aduc satisfacții. Referitor la zahar spre exemplu, să ne îndreptam atenția spre substitute ale zahărului uzual, acei substituenți care totuși sunt naturali. De asemenea, ar fi indicat să îl înlocuim cu condiția să nu existe restricții de ordin patologic, spre exemplu un diabet zaharat, cu mierea naturala.
Părerea mea este că pentru a “trișa” trebuie sa modificăm obiceiurile alimentare, dar nu prin restricții drastice, întrucât nu vom putea tine un regim deosebit de drastic pe termen lung, ci prin metoda substituției. Adică, avem obiceiuri alimentare nesănătoase, încercăm sa eliminam alimentele care ne fac rău și să le înlocuim cu altele care sunt sănătoase dar totuși ne plac, deci oferă satisfacții.
Pentru zaharuri exista multi substituenți pe piața, multi dintre ei naturali cu efecte puține nocive asupra organismului. Pentru sare, nu prea. Însă, atenție mare la mâncarea procesata și alimentele “pre-made”, sarea și zahărul funcționează ca un conservant natural. Deci in multe “alimente” vom găsi cantități nejustificat de mari de sare și zahăr, pentru a oferi o perioadă mai mare la raft produsului. Cumpărăm o conserva si daca ne uitam la cantități are multa sare, deși nu o simțim pentru că este mascat gustul. La fel și zahărul. De multe ori nu îl simțim în cantitatea reala pentru că este mascat gustul. Și când spun orice, mă refer la alternativele uzuale din comerț. Sau evident folosirea zahărului uzual. Cu zaharul este alta poveste. Consumarea lui “alimentează foamea”.
Mâncarea gătită in casa este cea mai bună. Legumele care nu sunt tratate termic complet îți păstrează proprietățile. Un exemplu uzual folosit de toate gospodinele unde nu se simte cantitatea reala de sare este vegeta. Trebuie sa ne orientam acolo unde cantitatea este mai mica. Ea îmbracă multe denumiri pe piață baza pentru mâncăruri cred că este termenul uzual, pentru că nu vreau sa mă refer sub nici o forma la un brand anume. O prăjitură făcută în casă, fie ea simpla, însă făcută cu ștevie, este mult mai sănătoasă decât orice.
Ca încheiere, pe lângă un mare mulțumesc nu pot sa spun decât sa va prețuiți sănătatea si sa apelați la sfatul specialiștilor care utilizează in primul rand Știința. Terapiile alternative sunt o completare, un adjuvant.
