Anul trecut – da, deja a trecut un an – ne-am decis ca vrem o masina de paine. Am ales Tefal Pain et Tresors pentru ca avea recenzii bune, un pret decent pe eMAG si pentru ca, sincer, daca tot mananca copilul paine, macar sa stim ce-i dam. Profit de ocazie sa multumesc solemn tuturor celor care lasa recenzii online. Unele sunt mai utile decat instructiunile de folosire. Altele sunt efectiv literatura: „A crescut painea mai ceva ca salariul minim” – apreciez.
Eu incerc sa nu mai mananc paine. Greu. Mai ales cand casa miroase a brutarie artizanala la 8 dimineata. Sotul, in schimb, e din categoria aia rara: mananca orice, oricand, oricat… si ramane slim. Natura il iubeste. Inainte de copil manca doar el paine, si-atunci cumparam doar chestii premium – ca era consum mic si ne permiteam. Ne permitem si acum, dar am vrut ceva 100% natural. Mai avem doar un pas si ajungem acolo: faina direct de la moara.
Folosim masina de paine cam o data la 2-3 zile. Ocazional, o punem la treaba si pentru deserturi. Toate retetele sunt in manualul dedicat si, da, trebuie respectate ca un ritual – altfel, painea nu te mai respecta pe tine.
In noaptea de Revelion 2021-2022, am zis sa incepem anul cu o briosa. Prima noastra brioaa! Procesul dureaza cam 3 ore si jumatate, asa ca pe la 18:00 stateam amandoi cu ochii lipiti de geamul masinii, admirand cum creste. Si crestea. Si crestea. Si TOT crestea. Pana cand… a dat pe dinafara si masina a inceput sa scoata fum. Fum adevarat. Si asta dupa ce, mai devreme, ne mai afumasem o tura cu soba cu plita, ca ne place vibe-ul de copilarie.
Asadar, nervii pluteau in aer. Ce sa facem? Oprim masina de paine (fumul – nu prea), sotul ridica galetusa in care brioasa se revolta. Era calda, pufoasa, si inca in forma de aluat. M-am gandit repede: hai s-o bag in cuptor, tot e fierbinte si poate iese ceva. Dar noroc ca n-am facut-o – galetusa are niste garnituri jos si sigur le distrugeam in cuptorul clasic.
Doar ca n-am apucat sa fac nimic. Mi-a alunecat tortita galetusei si toata brioasa, rotunda si fierbinte, a aterizat direct… pe mocheta. Si n-a cazut oricum, nu! A cazut cu stil, s-a lipit, si a inceput sa rasufle… pe mocheta. Ca un animal ranit.
Sotul deja pufaia. Eu ma uitam la coca aia cum se intinde, cu incetinitorul, pe jos. Si exact cum vezi un om care si-a scapat telefonul de ultima generatie in WC si se uita 3 secunde la el inainte sa bage mana, asa si eu – paralizata. Apoi, fulger: Tava de guguluf! Am aspirat mocheta aia mai ceva ca inainte de Craciun, deci poate se salveaza ceva!
Dar pana sa pun brioasa in tava, am avut o succesiune de ganduri:
– “Eh, lasa, a crescut prea mult, semn ca avem belsug.”
– “Eh, a cazut pe jos? Am spart ghinionul!”
– “Eh, macar sa incerc ceva. Sa nu zic ca am renuntat.”
Si am incercat. Desi sotul deja bombanea ca am scapat coca ca o balerina ametita, eu am salvat-o. Am bagat-o in tava, am pus-o in cuptor, si… a iesit perfecta. Nici un fir de praf, nici un par, nici macar o scama rebelă. A crescut in continuare si eu am intrat in 2022 rasuflata (ca o brioasa trantita de pamant), dar fericita ca nu o sa fie un an plin de ghinion.
Si daca o fi totusi cu greutati, sa dea Dumnezeu sa le fac pe toate briose!
Acest articol nu este platit. Prezenta marcilor este mentionata pentru autenticitate si transparenta.