Despre demonul numit Statut

De cand ne nastem incepem cu “ce o sa zica lumea?” Iar lumea are ceva de zis despre orice, despre oricine, oricand. Muncim, chletuim, ne bagam in vietile si deciziile altora pentru a arata in final ca avem un statut. Suntem cineva in ochii lumii. Si nu ne oprim la propria viata, luptam pentru tot neamul. Mandria de neam ne face cineva, tot in ochii lumii.

Pentru “ce o sa zica lumea”:

  • Ne casatorim sa fim in rand cu lumea. Si daca divortam nu e prea grav, pentru ca e multa lume care face la fel.
  • Facem copii ca asa face toata lumea. Apoi, ii lasam sa creasca mai mult cu lumea, pentru ca parintii au treaba si umbla dupa bani, la fel ca restul lumii.
  • Ne inscriem copiii la scoala, cursuri, activitati ca asa face restul. Ne stresam copiii cu tot felul de achizitii mentale si fizice ca sa fie in rand cu restul copiilor.
  • Ne luptam sa demonstram ca suntem corecti, seriosi, muncitori sa aratam ca suntem cineva. Nu o facem pentru sufletul si linistea noastra, o facem de frica gurii lumii.
  • Ne luptam cu sotul, sotia in apararea neamurilor, ca sa aratam din nou, ca suntem cineva, ca nu venim de oriunde. Meritam respect pentru statutul cu care am venit.
  • Mergem in concediii afara, ca asa fac ceilalti. Adica, nu e vorba sa mergi in concediu, unde vrei si unde poti. Trebuie macar o data la ceva timp sa iesi si prin afara, ca daca restul isi permite si merge, inseamna ca asa trebuie, asa e bine si frumos. La noi e inghesuiala mare ca de sarbatori trebuie cu totii sa ne luam libere ca sa ne inghesuim in drum spre munte sau mare.
  • Mergem in vacante scumpe, alergam pe la toate atractiile turistice unde e musai sa facem poze pentru ochii si urechile lumii. Sa avem ce arata, sa avem ce povesti.
  • Construim mai mult decat avem nevoie, sa lasam ceva in urma. Noi mergem in pamant, ii lasam pe altii dupa noi (nu e obligatoriu sa fie copiii), care darama sau isi bat joc de o munca de o viata. Atat copiii, cat si oricine altcineva traiesc alte vremuri dupa care sa se ghideze si au alte nevoi. Prin urmare vor darama pentru a reconstrui mai bine, mai frumos, mai de ochii lumii. Ochii lumii le-am dat, de ochii lumii vor trai.
  • Muncim sa punem bani de-o parte pentru copii, iar copiii refuza orice ajutor financiar pentru ca si ei muncesc si au bani. Nu pot insa sa nu ma intreb ce copil refuza bani oferiti gratis, fara nici o pretentie din partea parintilor, fara nici un fel de cost.
  • Muncim, punem bani de-o parte, dar nu mergem la doctor ca are Dumnezeu grija de noi. Sau daca mergem nu cautam servicii medicale de calitate, stam cu lunile dupa o programare la stat  si intre timp boala se agraveaza si cere medicamente mai scumpe decat o nenorocita de analiza facuta la timp.
  • De sarbatori trebuie neaparat sa avem mese incarcate. Mai incarcate decat am putea manca. Daca vine cineva, sa nu ne prinda cu masa goala ca zice ca suntem saraci.
  • Cumparam lucruri scumpe, de care nu avem nevoie doar pentru a arata bine, pentru a arata ca suntem moderni. Ne cumparam aparatura ultramoderna pe care nu stim sa o folosim sau nu avem nevoie, cumparam bucatarii scumpe in care gatim rar, sau deloc sa nu le stricam. Cumparam haine scumpe, pe care le tinem pentru ocazie. Pana la ocazia speciala ne ingrasam, trec ani, vine alta moda, dar ochii lumii raman in dulap.
  • Ne aranjam casele, curtile in care ne odihnim gandurile si ochii, pentru ca pentru acele case si curti muncim de dimineata pana seara. Ajungi din Bucurestiul imbacsit in casa super aranjata si moderna pentru un dus si somn. Relaxarea si bucuria unei case gandite pentru odihna raman un vis, pe care poate il implinim o data la cateva luni.
  • Ne cumparam masini scumpe cu care mergem la ralanti ca sa nu consume mult. Alimentam de 50 lei BMW-uri, frumos spalate, fara pata, fara urme, care miros puternic a parfum cand deschidem usile. Cand coboram din ele purtam slapi de plaja de maxim 50 lei, din modestie. Dar in par avem crema fixativ de 200 lei, de firma.
  • Facem case mari, frumoase, impozate, dar stam cu totii in 1-2 camere sa facem economie ca sa o putem intretine, sa nu o murdarim ca a costat o gramada de bani. Ne chinuim copiii cu curatenia cu ai grija, nu sparge, nu rupe, nu murdari, nu pune mainile pe pereti, nu tranti usile, nu intra murdar pe picioare, nu varsa ca sa fie casa tipla pentru cand o veni lumea. Curatam, organizam, casa pentru ca daca vine cineva neanuntat? Uitam de copii, carora daca la alocam 1-2 ore valoroase, dedicate doar lor, pe zi e bine.

In final, stiti cine rade? Demonul Statut. Si restul lumii. Caci in urma noastra lasam doar praf si nimic mai mult…

About Author

Daniela

Faceti cunostinta cu autoarea blogului Yes,Milady! Ma numesc Daniela si va voi spune despre tot si despre toate cum nimeni nu va avea curajul sa o faca. Descoperiti-ma cu totul aici.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.