Despre tatici si rolul lor extrem de important in familie se vorbeste foarte putin, spre deloc. Mamelor le sunt dedicate poezii, cantece, mamele sunt sarbatorite. Despre tatici..liniste. Multa liniste. Se mai gaseste cate o bloggerita ratacita sa multumeasca public sotului, tata implicat.
Pentru toate aceste observatii si invataminte pot fi recunoascatoare vietii ca am trait intr-un mediu in care am vazut luptele dintre parinti pentru a demonstra care e mai util si mai important intr-o casa. Am trait, am simtit, am vazut, am suferit, am judecat pentru mine si mi-am propus sa vreau sa fim toti fericiti si apreciati in propria familie. Pentru restul nu pot da timpul inapoi si nu pot corecta probleme pe care altii le-au ignorat ca asa e mai bine si mai frumos.
Pe de o parte tendinta din societatea romaneasca este ca viata si cresterea copiilor sa fie in exclusivitate in grija mamei. Si responsabilitatea tot pe umerii mamei cade mai mult. Insa, si laurii tot ai mamei sunt. Mamei ii datorezi viata, mama se sacrifica, mama sare in foc pentru copii, iar tatal…fiecare intelege ce vrea si ce poate. Tatal, parca e un fel de asistent de manager, unde se intelege cine e managerul.
Cele mai multe femei, mame tinere, sau mai in varsta vor spune ca asa sunt barbatii. Rolul lor se rezuma la a intretine familia, la a face muncile grele si la a-si exercita autoritatea aceea, prietena foarte buna cu frica sau “sfanta curea”. Barbatii nu sunt priceputi in a creste copii, spun cei mai multi.
Si totusi, mamele isi invata baietii sa fie tati? Raspunsul e cu certitudine, nu! Mamele isi invata fiicele, viitoare mame cum sa isi invete sotii sa fie tati? Raspunsul e categoric, NU! Si atunci, cum ar putea fi tatii mai mult decat niste hamali moderni? Cum ar putea fi tatii, parinti cu drepturi egale? Cheia e la mame si la sotii.
Barbatii din viata noastra sunt niste oameni ca si noi, cu sentimente si sensibilitati. Obosesc si ei si se enerveaza. Si mai ales, nu stiu cum sa se comporte cu copiii, nu stiu sa comunice cu ei, nu stiu sa interpreteze semnalele pe care copiii le ofera. De cele mai multe ori, nici mamele nu stiu. Iar treaba cu intuitia e doar un mit. Adevarul e ca de cele mai multe ori, traumele adultilor pleaca de la mamele lor. Asadar si mamele pot da gres, cel putin la fel de grav ca tatii.
Tatii dupa nasterea copilului se simt exclusi, marginalizati. Sunt solicitati in cel mai bun caz cand copilul are colici si nu doarme si trebuie sa o inlocuiasca pe mama la leganat. Li se mai pune din cand in cand cate un biberon in mana, poate un schimbat de scutec si cam acolo se termina rolul de tata. Frumusetea bebelusiei si a copilariei nu le este prezentata, pentru ca toata magia este intre mama si copil. Ce prostie!
Cata liniste si cat calm pot fi intr-un copil care doarme pe pieptul tatalui! Cat ras si cata placere poate avea un copil cand tata se stramba la copil cu lingurita de mancare in mana! Cata distractie poate fi pentru amandoi la baie, sau la joaca!
Pentru ca un copil sa isi caute tatal, el trebuie in primul rand incurajat, inca de cand se naste. Cel mai simplu este ca mama sa ii vorbeasca copilului si despre tata, pe langa momentele petrecute impreuna. Daca un tata, sta pur si simplu cu copilul nu este garantat ca se va si intelege cu el si ca momentele petrecute impreuna vor fi valoroase. Din contra, pot fi un dezastru! Si atunci sotia-mama trebuie sa intervina.
Un tata implicat, nu este un tata care face pe bona. Un tata implicat este cel care oricand poate fi ca mama, dar cu ceva in plus. Iar acel plus se refera pur si simplu la barbatie. Adica, altfel spus la aceeasi lume in care mama traieste, dar cu nuante diferite care se refera la curaj, la experimentare, la libertate, la toate acele lucruri pe care femeile le fac mai rar.
Cum iti poti ajuta sotul sa fie un tatic implicat
Am o lista cu cateva lucruri pe care le poti face pentru ca sotul tau sa isi doreasca sa fie un tata implicat.
- Daca iti doresti un sot- tata implicat incepe prin a-i spune cat este de important pentru copil si pentru tine, pentru familie. Cat de mult conteaza simpla lui prezenta, chiar daca nu face nimic, sau nu face mare lucru. Va veni si momentul acela, daca il ajuti sa ajunga la el. Explica-i cum prezentul de azi, influenteaza relatia de maine dintre el si copil. Copiii simt prezenta, implicarea si iubirea parintilor inca de cand se nasc. Cand copilul este bebelus, pentru el va conta enorm sa ii simta mirosul tatalui, respiratia, bratele, vocea. Cand copilul e mai maricel, e important ca toate achizitiile pe care le face (vorbitul, mersul, jocul, invatatul) sa le faca luand lucruri si de la tata.
- E important ca tatal se se implice constant, pentru ca un copil creste si se dezvolta constant. Asadar, lipsa tatalui in anumite etape ale vietii unui copil se va simti.
- Spune-i sotului tau cat de mare este responsabilitatea pe care o are fata de viitorul si fericirea propriului copil. Daca este fata isi va cauta un sot care sa ii semene, daca este baiat va deveni barbatul in oglinda cu tatal de azi. E unul dintre reperele copilului lui, il vede ca pe un Dumnezeu. E Dumnezeul copilului lui. Atat de important este!
- Favorizeaza acele activitati pe care sotul le considera potrivite pentru el si pe care le poate face. Nu te astepta ca sotul sa ii cante copilului, sau sa il pupe de o suta de ori pe zi, sa il alinte cu dragoastea mea, sufletul meu, lumina si viata mea etc. Nu te astepta ca maimutareala de mama sa fie imitata de tata. la noi de exemplu, sotul nu ii citeste copilului cu intonatie specifica unui actor (schimbat de voce in functie de personaj, mimarea uimirii, a plansului etc.). Dar, ii citeste in felul lui! Iar pentru mine, ca sotie si mama, momentele sunt magistrale!
- Arata-i ce faci tu, astfel incat copilului sa ii fie bine. Poate fi vorba despre un anumit fel in a-i schimba pampersul, poate fi un truc de linistire a copilului, pot fi activitati care ii fac placere copilului, feluri, texturi de mancare, arata-i si implica-l in spalarea si schimbarea copilului, plimbati-va impreuna cu copilul. Toate aceste activitati vor contribui la crearea unei relatii profunde intre copil si tata.
- Daca anumite activitati, sau moduri de interactiune dintre tata si copil dau rezultate, diferite fiind de cele pe care copilul le are cu mama, incurajeaza-i! Incurajeaza-i sa aiba propria relatie, care poate fi extrem de diferita de cea dintre mama si copil. Incurajeaza-ti sotul sa isi descopere copilul si sa se descopere si pe sine ca tata.
- Un tata prezent in viata copilului adult, care incearca la batranete sa recupereze timpul pierdut din tinerete, va aduce mai multa nocivitate. Copilul adult are nevoie de spatiu pentru a-si construi viata asa cum vrea el. Nu mai are nevoie de dadaceala sau sfaturi. Observatia e valabila si pentru mame. Degeaba te implici in viata copiilor cand nu mai e nevoie. Mai mult incurci, decat sa ajuti.
Nu ii crea copilului contextul care sa il faca sa (sub)inteleaga ca mama e mai disponibila decat tata
Fata de mama, tatal nu face 2 lucruri: nu alapteaza copilul si nu ii spune atat de des, sau nu ii spune deloc copilului “te iubesc”. A doua parte a acestei realitati nu se refera la absenta iubirii, sau la o iubire mai putina, ci la modul in care tatii isi manifesta iubiea fata de copii. Tatii prefera faptele, afectiunea exprimata prin joc, prin ras, prin strangeri in brate, prin mangaiat usor. Ar fi si ciudat sa vedeti un tata mangaind si facandu-i declaratii copilului in parc, fara sa va ganditi daca nu cumva e putin “efeminat”.
Comparativ cu mamele, tatii sunt dezavantajati prin prisma exprimarii afectiunii. De ce ai face lucruri care sa lase copilul sa inteleaga ca mama iubeste mai mult sau mai bine?
- Cand tata este obosit, stresat, sau are un moment prost (nu e nevoie de menstruatie pentru o stare proasta) nu iei copilul de langa tata si ii spui, tata are o zi proasta, lasa-l. Ii spui, tati te iubeste mult, dar e obosit. Hai sa il imbratisam impreuna si apoi sa il lasam putin.
- Cand tata vine de la munca, nu ii spui copilul, lasa-l pe tata ca abia a venit. Te duci alaturi de copil si il intampini frumos, cu iubire. Te asigur ca oricat de obosit sau nervos din trafic va veni, o usurare tot va simti.
- Cand tata se implica in cresterea copilului si are o iesire nervoasa, sau il cearta pe cel mic, nu il contrazici de fata cu copilul. Intervii, daca este cazul astfel incat copilul sa nu se sperie si ii explici ca intentiile tatalui sunt bune, insa s-a speriat.
- Daca tu ca mama petreci mai mult timp cu copilul, nu te promovezi in exclusivitate pe tine (mama face, mama are grija, iubeste mama etc). Chiar daca tatal e absent ii vorbesti si despre viata lui. Astfel, copilul tau isi va cauta tatal si va avea o mai mare deschidere catre el.
- Nu te compari ca mama cu tatal. Intre cei doi nu trebuie sa existe nici un fel de comparatie pentru ca diferentele vor fi sesizate oricum de copil. Si cand explici diferentele dintre mama si tata, e necesar mult tact astfel incat copilul sa inteleaga ca intre mama si tata e o completare. Stiti, diferentele acelea care unesc, nu care despart.
- Cand copilul nu e ascultator, nu il ameninti ca vine tata si il spui. Te vei transforma pe tine in inger si pe tata in demon.
- Sub nici o forma nu ii povestesti copilului despre greutatile nasterii, ale cresterii, cat de singura ai fost, ca nu ai avut ajutor de nicaieri. Copilul va intelege ca tatalui nu i-a pasat de el si de mama lui, chiar daca nu ii vei spune lucrurile acestea. Copiii inteleg mai multe decat credem noi.
In final eu nu ii pot multumi sotului meu ca e un tata bun (e extraordinar!). Dar ii pot multumi ca m-a iubit si ma iubeste atat de mult, incat sa aiba deschiderea sa invete sa fie tata, prin completarea mea ca mama. Si o face fara sa intre in competitie cu mine, fara mandrie, orgoliu. A fost alaturi de mine de la prima scanteie de divinitate si pana azi, cand zmeul nostru are 2 ani si jumatate. E pur si simplu completarea mea in felul lui unic. E singurul cu care imi doresc sa imi impart parinteala!
O abordare interesanta ntr-un articol mai vechi: „soţul divorţează de soţie, nu şi de copil”.
