Hai sa va spun o poveste! A fost o data ca niciodata, inspiratia si creativitatea. Doua surori frumoase din cale-afara. Iubite si cantate de toata lumea, de mai marii poeti ai lumii si de tot omu’ care le vede si pofteste la comorile lor. Si aceste doua surori inzestreaza sufletele tinere ale oamenilor. Un cadou, oferit de Divinitate pentru ca prin folosirea lor, omul sa fie asemenea ei. Adica a Divinitatii. Asa suna inceputurile pentru toata lumea. Doar sfarsiturile difera..
Si acum, sa va spun povestea creativitatii si inspiratiei mele. Ale omului simplu, Daniela Alina Cazacu (ex Danila). Prima data m-am angajat intr-o firma de cartier ce avea ca obiect de activitate monitorizarea de presa. Cum au decurs lucrurile din punct de vedere al businessului nu mai are relevanta acum. A dat faliment de mult. Insa, ca orice proaspat student am ramas cu niste amintiri. A fost primul loc de munca si printre cele mai amare. Si pe atunci, la fel ca si acum eram in cautarea inspiratiei si a creativitatii. Nu m-am nascut cu aceste doua calitati superbe, dar pentru ca mi-a placut de ele le-am cautat si le-am iubit. Nici vorba sa stabilesc vreo legatura cu ele la acel prim job. Si din nou, saraca activitate de business nu era vinovata cu nimic. Pur si simplu am nimerit o vrajitoare de manager sefa care atat de tare urla si isi impunea propria viziune despre viata (freek control) incat astea mici, in drumul lor de maturizare se speriau si fugeau de mancau pamantul. Despre creativitate si inspiratie vorbesc.
La vremea respectiva am crezut, evident ca eu sunt vinovata de nu reusesc sa imi fac treaba bine. Si intr-o oarecare masura asa era. Am gresit ca am spus da compromisului, ca nu am crezut in mine si ca am ignorat complet darurile creativitatii si inspiratiei. Fiind la inceput de drum, o fire empatica si iubareata (si da, voiam sa ma inteleg bine cu colegii si sa fie numai lapte si miere intre noi. Si acum vreau asta.Sac!), luam foarte in serios feedback-ul. Si chiar credeam ca ala e singurul adevar. Asadar, in loc sa valorific la maximum oportunitatile ce mi se ofereau, eu incercam sa ma schimb dupa chipul si asemanarea sefei.
Au mai urmat si alte locuri de munca. Alte experiente, alte compromisuri. Am plecat de la 3 sefi, care apoi devenisera doi si ramasese unul. Am ajuns la 6 sefi. Efectiv, fiecare coleg era propriul sef, cu o singura calitate guvernatoare: orgoliul. Da’ toti le stiam pe toate. Aici adevarata lupta era sa iti faci treaba si sa o aperi de ceilalti care veneau sa spuna ca nu e bine ce faci tu, ca e mai bine ce fac ei si ca turma ar trebui sa o ia in directia pe care o propuneau ei. Iar creativitatea si inspiratia, erau deja la zdup, incatusate de frica si opresiune.
Dar viata merge inainte. Si am ajuns si eu manager tot sefa. Si cu un asemenea background in spate, eu mi-am alungat singura creativitatea si inspiratia. Pentru ca saracele, supte de energie de atatea alte vrajitoare si zmei, aveau nevoie de energie sa se refaca. Dar eu, in loc sa le las sa se intareasca de forta celor din jur, le-am pus tare la munca. In detrimentul creativitatii si inspiratiei colegilor mai mici si jucausi.
Dar lovitura de gratie, a fost cand am spus nu creativitatii si inspiratiei, alegand o lume atat de tehnica si de rece, incat saracele de ele ramasesera efectiv fara aer. Le-am bagat in convalescenta. Bine ca nu a durat mult! Eram nefericita. Insa aveam un oarecare confort financiar. Un alt mare dusman al celor 2 surori divine, care oricum ma parasisera de mult.
Si intr-o zi pe cand ma aflam eu in cautarea darurilor pierdute m-am intalnit cu pasiunea. O zana frumoasa si puternica care mi-a spus ca daca ma fac prietena cu ea, invie creativitatea si inspiratia. Am spus da!
O vreme, pasiune le-a alimentat pe cele doua surori. Le-a oferit incredere, energie, optimism. Iar cele doua au crescut frumos. Ulterior, cele doua creatoare de frumusete si-au mai facut prieteni asemenea lor. Si au inceput sa invete de la acesti prieteni cum sa fie mai puternice si sa isi foloseasca puterile magice pentru a crea ele insele frumusete.
Toate aceste lucruri nu ar fi fost insa posibile fara „Lectii de magie. Cum sa iti cultivi Creativitatea.”, o bagheta fermecata (o carte) oferita in dar de o prietena, care ea insasi este un izvor nesecat pentru idei bune si frumoase. Cultiva fiecare idee in parte, asemenea gradinarului pasionat care are grija de florile sale. O consider un om model. Si pentru mine un om ajunge sa fie model, atunci cand creativitatea, inspiratia si pasiunea proprii sunt atat de puternice incat nu mai au nevoie de lectii pentru a fi transmise. Asa se produce magia!
Multumesc tie, celei care ma inspiri chiar daca nu esti fizic cu mine!
