Fragmente dintr-un tratat neterminat despre natura iluzorie a eficientei moderne

Intr-o epoca in care cifrele dicteaza rostul omului, iar reactiile sunt masurate in pixeli si clickuri, am trait – vreme de 15 ani – sub vraja unei neintelegeri fundamentale. Multi cred si spun ca marketingul ar fi un soi de alchimie aplicata, menita sa transforme orice gand in vanzare si orice poveste in profit. Ce naluca utilitara! Ce vis contabil!

„Vrem rezultate. Vrem vanzari. Vrem reactii. Si le vrem cat mai repede.”

Acest strigat al nerabdarii contemporane rasuna ca o porunca adresata unui magician obosit. Dar marketingul nu este magie. Este truda tacuta, este observatie, o forma rafinata de a intelege lumea si de a o face, pentru o clipa, sa taca si sa asculte.

Managerii – acesti preoti ai cifrelor – cer totul masurabil. Ei vor control si efect imediat. Ei nu intreaba: pentru cine scriem? in ce timp traieste publicul nostru? in ce dispozitie il gasim astazi? Nu. Ei cer reactii ca dovada ca lumea i-a auzit.

Dar lumea nu reactioneaza dupa dorinta. Uneori, cititorul tace pentru ca s-a regasit, pentru ca mesajul a fost atat de profund incat a devenit al lui. Iar tacerea, atunci, este ecoul cel mai fidel al unui adevar impartasit.

In alte randuri, omul de marketing scrie, trimite mailuri, posteaza, creeaza opere de arta virtuale. Intr-o dimineata, un newsletter pleaca in lume. Nimeni nu raspunde, nu se comenteaza. Si totusi, un an mai tarziu, cineva cumpara un echipament de 30.000 de euro (poveste adevarata), pentru ca atunci avea buget. Nu mai devreme, nu mai tarziu. Intr-o alta dimineata, un client ezita. Ar vrea sa cumpere, dar lipseste o prezentare in format PDF. Nu cumpara, dar nu pentru ca mesajul n-a fost bun, ci pentru ca il voia tiparit, in geanta, intre doua escale.

In primul caz, marketerul este un geniu. In al doilea, e „neperformant”, desi poate a muncit dublu. Vedeti absurditatea? Aceasta este marea pacaleala. Sa judeci omul dupa reactie, nu dupa munca. Dupa rezultatul vizibil, nu dupa comunicarea, mesajul care ramane si pe care altii il vor gasi la scroll si il vor atribui unui alt specialist marketing.

Ce este marketingul? Sau ce a fost si ce a ajuns..

Marketingul este, intai, un act de creatie. Poate fi vazut ca o forta interioara care da nastere unei idei ce vrea sa fie auzita. Apoi, este o retea de distributie – canale, timpi, contexte – care poarta acea idee catre cei care au nevoie de ea. Dar nimic nu garanteaza ca va fi primita cu aplauze. Uneori, o postare buna sta in umbra. Alteori, una mediocra devine virala, dae nu pentru ca publicul a decis, ci pentru ca algoritmul a fost generos sau pacalit.

Si totusi, exista acele exceptii- stelutele. E atunci cand mesajul potrivit, in ziua potrivita, prinde viata, se raspandeste, raspunde unei stari colective, poate unei lipse. Si atunci marketerul pare profet. Dar nu este. E doar cineva care a cladit ani de zile sine invizibile. Iar intr-o zi, trenul a venit.

Actorul Gheorghe Crasmaru (un monstru care a performat in ciuda comunismului) spunea: „Trenul vietii vine o data. Daca nu esti pregatit, il pierzi pentru totdeauna.” (se referea la celebritate).  In marketing, trenul nu aduce glorie, ci confirmarea tacuta ca ai facut ceea ce trebuie, chiar si cand nu te aplauda nimeni.

Si totusi, ce se cere? Reactie. Dovezi. Rapoarte. Conversii. Numere – dumnezeiescul KPI. Adica o insiruire de clickuri care sa justifice salariul, pozitia si bugetul. Dar marketingul nu e doar despre asta. E despre a lasa ceva in urma– prezent, viu, pregatit – pentru clipa in care cineva are nevoie de tine.

Marketingul nu e scamatorie, nu e prestidigitatie. E lucrare profunda, o meserie a timpului lung, a tacerii active si a rabdarii fertile. Nu vei fi mereu laudat. Dar vei fi, daca lucrezi cu onestitate, o prezenta care conteaza. Cand lumea tace, nu inseamna ca nu vede. Poate ca lumea aia multa tace, pentru ca ofteaza.