„Copiii se nasc prin cuvânt înainte de a se naște fizic. Ei sunt concepuți în imaginația și în vorbele părinților, devenind o proiecție a dorințelor, fricilor și visurilor acestora.” Willy Barral.

E un extras din cartea lui Willy Barral care m-a emotionat profund. In acel moment mintea m-a trimis la Dumnezeu, in sensul in care L-am vazut in aceasta carte. Mai am putin si inchei „Corpul copilului ne vorbește” de Willy Barral. Este o carte care explorează legătura dintre stările emoționale ale copiilor și manifestările lor fizice. Barral, un psihanalist și osteopat francez, combină cunoștințele sale din ambele domenii pentru a oferi o perspectivă inovativa asupra sănătății copiilor.

Citatul de mai sus subliniază ideea că existența unui copil începe mult înainte de nașterea sa fizică. În mintea și în cuvintele părinților, copiii sunt deja prezenți, fiind modelați de dorințele, așteptările și temerile acestora. Cuvintele și gândurile părinților pot influența profund modul în care copilul va percepe lumea și va interacționa cu ea după nașterea sa.
Părinții își imaginează adesea viitorii copii și le atribuie caracteristici, trăsături și destine încă dinainte de a se naște. Aceasta poate crea o „matrice” emoțională în care copilul va fi ulterior crescut. Vorbele și gândurile părinților, fie că sunt pozitive sau negative, pot avea un impact emoțional asupra modului în care copilul se dezvoltă și își percepe propria identitate. Concepția prin Cuvânt sugerează că procesul de a deveni părinte începe nu doar la nivel biologic, ci și la nivel psihologic și emoțional, prin conversații și reflecții asupra viitorului copil.
Autorul nu ignora stiinta sau rolul medicinei in cartea sa. El adauga o dimensiune noua, cautand sa rezolve probleme de sanatate fizica si psihica prin apelarea la diferite tehnici menite sa descopere adevaruri nespuse.

Adevarurile nespuse creeaza blocaje de diferite tipuri in corpul copiilor pentru ca din punct de vedere informational exista lipsuri pe care corpul, psihicul si sufletul copilului le simte si incearca sa le acopere. In acest proce apare de multe ori boala.

Cateva puncte cheie din carte

• Legătura dintre emoții și sănătatea fizică: Barral argumentează că multe afecțiuni fizice ale copiilor pot fi corelate cu stările lor emoționale și cu atmosfera emoțională din cadrul familial. El susține că trupul copilului poate reflecta conflictele nerezolvate ale părinților.
• Importanța comunicării non-verbale: cartea subliniază importanța de a înțelege limbajul corporal al copiilor. Comportamentele lor și simptomele fizice pot fi mesaje codificate despre starea lor emoțională.
• Rolul părinților: părinții sunt încurajați să fie atenți la propriile lor emoții și să încerce să rezolve conflictele personale pentru a nu le transmite copiilor lor. Relația dintre părinți și copii este văzută ca un element esențial în sănătatea emoțională și fizică a copiilor.
• Abordare terapeutică integrativă: Barral promovează o abordare terapeutică care combină psihanaliza cu tehnici de osteopatie. Această metodă integrativă are scopul de a adresa atât aspectele emoționale cât și cele fizice ale sănătății copilului.
• Studii de caz: Cartea include numeroase studii de caz care ilustrează cum diferite probleme de sănătate ale copiilor au fost tratate prin abordarea propusă de Barral, demonstrând eficiența integrării psihanalizei cu osteopatia*.

Fantomele transgeneraționale-fac mai mult decât bu hu hu

Acestea reprezintă un concept esențial în cartea „Corpul copilului ne vorbește” de Willy Barral. Acest concept se referă la ideea că traumele, conflictele nerezolvate și secretele din viața strămoșilor noștri pot influența și afecta generațiile următoare, inclusiv sănătatea fizică și emoțională a copiilor. Termenul „fantome transgeneraționale” provine din psihanaliza transgenerațională și se bazează pe lucrările unor psihoterapeuți și psihanalisti, cum ar fi Nicolas Abraham și Maria Torok. Aceștia au dezvoltat teoria că traumele și experiențele nerezolvate pot fi transmise inconștient de la o generație la alta.

Exista fantome?

S-ar părea că da. Acestea apar printr-o serie de mecanisme, redate pe scurt mai jos:

• Transmisia inconștientă: emoțiile și traumele nerezolvate ale părinților și bunicilor pot fi transmise copiilor fără ca aceștia să fie conștienți de ele. Aceste „fantome” se pot manifesta prin simptome fizice, comportamentale sau emoționale la copii.
• Manifestări fizice și emoționale: copiii pot manifesta simptome fizice inexplicabile sau comportamente care par să nu aibă legătură directă cu experiențele lor personale. Barral sugerează că aceste manifestări pot fi indicii ale unor conflicte nerezolvate din istoria familială.

Cartea include exemple și studii de caz care ilustrează modul în care aceste fantome transgeneraționale se manifestă și cum au fost abordate în terapie. Aceste cazuri demonstrează impactul profund pe care traumele și conflictele nerezolvate ale strămoșilor îl pot avea asupra generațiilor următoare.
Barral subliniază importanța conștientizării acestor influențe transgeneraționale pentru a rupe ciclul de transmitere a traumelor. Părinții sunt încurajați să își exploreze propria istorie familială și să își rezolve conflictele personale pentru a proteja sănătatea emoțională și fizică a copiilor lor.

Studiu de caz: Problema respiratorie a unui copil

Context: un băiat de 6 ani, numit Pierre, este adus la consult pentru probleme respiratorii persistente. Medicii nu reușiseră să găsească o cauză fiziologică clară pentru dificultățile sale de respirație. Părinții sunt îngrijorați și caută ajutor pentru a înțelege mai bine problema copilului lor.

Istoria familială: in timpul consultației, Barral discută cu părinții pentru a obține o imagine completă a istoricului familial. În acest proces, iese la iveală o poveste importantă din trecutul familiei:
Bunicul matern al lui Pierre (tatăl mamei) a murit într-un accident în care s-a înecat. Moartea lui a fost un subiect tabu în familie, iar trauma pierderii nu a fost niciodată discutată sau procesată corespunzător de către membrii familiei.

Legătura transgenerațională: Barral sugerează că dificultățile de respirație ale lui Pierre ar putea fi legate de trauma nerezolvată a bunicului său. Respirația dificilă a copilului poate fi o manifestare simbolică a modului în care bunicul a murit. Aceasta este un exemplu de „fantomă transgenerațională”, unde experiențele traumatice ale strămoșilor se transmit și se manifestă în moduri fizice sau emoționale la descendenți.

Procesul terapeutic: Barral lucrează cu părinții pentru a aduce la suprafață și a discuta trauma nerezolvată. Familia începe să vorbească despre bunic, despre circumstanțele morții sale și despre durerea și suferința care au fost reprimate de-a lungul anilor. Prin aceste discuții și procesul de conștientizare, familia începe să proceseze și să integreze trauma în istoria lor personală.
Rezultate: pe măsură ce familia discută și își eliberează emoțiile legate de această traumă, Pierre începe să arate semne de îmbunătățire. Dificultățile sale de respirație devin mai rare și mai puțin severe. Prin procesul de conștientizare și de eliberare a traumelor nerezolvate, copilul reușește să se vindece treptat.

Redau  din „Corpul copilului ne vorbește” de Willy Barral câteva citate care m-au făcut să îmi văd viața de familie ca pe o binecuvântare:

„Noi toți trebuie să ne inventăm viitorul în permanență.”
„Copiii sunt ca niște oglinzi ale emoțiilor noastre nerezolvate.”
„Pentru a vindeca rănile copiilor noștri, trebuie să ne vindecăm mai întâi pe noi înșine.”
„În fiecare simptom fizic se ascunde o poveste nespusă, o durere nerecunoscută.”
„Când copiii noștri suferă, ei ne arată, de fapt, suferința noastră ascunsă.”
„Vindecarea începe atunci când recunoaștem și acceptăm adevărul din trecutul nostru.”

Aceste citate reflectă esența mesajelor din carte, subliniind interconexiunea dintre emoțiile și sănătatea noastră fizică și importanța de a aborda traumele transgeneraționale pentru a putea fi liberi și sănătoși.

*Osteopatia este o ramură a medicinei alternative care se concentrează pe tratamentul și prevenirea problemelor de sănătate prin manipularea și masarea oaselor, mușchilor și articulațiilor. Fondată la sfârșitul secolului al XIX-lea de către medicul american Andrew Taylor Still, osteopatia are la bază principiul că sănătatea generală a unei persoane este strâns legată de funcționarea corespunzătoare a structurii musculo-scheletice a corpului.