Astazi am primit provocarea de a scrie despre ”dragoste si relatii”. Exact asa a fost formularea. Gandindu-ma la aceasta tema, mi-am venit in minte scena in care sotul meu si cu mine, ne gandeam ce sa punem in marturiile noastre simandicoase, dar prea mici pentru a gazdui bomboane de ciocolata. Si ne-a venit noua atunci ideea sa punem mici biletele cu diferite citate despre iubire si casatorie. Si nu, nu voi scrie un articol cu cea mai buna selectie de citate despre dragoste.
Despre dragoste s-a scris si s-a cantat mult. Ce este dragostea si ce nu este? Ne face dragostea sanatosi? Sau e o boala? Dragostea si iubirea semnifica acelasi lucru? Daca ai dragoste, e musai si o relatie? La toate aceste intrebari exista un singur raspuns: depinde.
Nu cred ca exista definitii universale. Pentru fiecare dintre noi toate acestea au semnificatii diferite. Unii ajung prin iubire sa obtina si fericirea, in timp ce pentru altii e dezastru, sinucidere. O sa incerc totusi sa conturez cateva definitii in functie de ce au scris specialisti din diferite domenii, dar si in functie de experienta personala. Dragostea poate fi analizata din mai multe perspective: stiintifica (medical si sociologic), sociala, religioasa. De asemenea, poate fi de mai multe tipuri: amoroasa, familiala, de sine, romantica, platonica si divina.
Din perspectiva stiintifica dragostea este explicata prin anumite procese chimice care au legatura cu cresterea nivelului hormonilor si aparitia unor substante mesagere („dopamina”, „adrenalina” și „substanțele endorfine”). De asemenea, isi fac aparitia hormonii de stres precum adrenalina si noradrenalina, hormoni care apar si in caz de imbolnavire. De aici si afirmatia conform careia iubirea e boala. Sociologii explica dragostea ca pe o legatura dintre doua persoane bazata pe atasament emotional si intimitate (in parametrii diferiti in functie de tipul acesteia). In opinia unora dintre ei, dragostea este precursoarea nevoii de interactiune sociala. Abraham Maslow considera ca dragostea este implinirea anumitor nevoi, in timp ce Gary Chapman vorbeste despre dragostea culturala (asadar, se invata, este un produs social). Robert Sternberg a creat chiar geometria iubirii la baza careia esta un triunghi bazat pe intimitate, pasiune si angajament. Intre toate acestea trebuie sa existe exchilibru, astfel incat sa se poata crea o relatie pe termen lung.
Din perspectiva sociala dragostea creeaza un cuplu, care se va casatori si va avea copii. Practic, vorbim de o institutionalizare a dragostei. Personal, perspectiva sociala imi aduce aminte de ”gura lumii” si de presiunea sociala a-ti construi viata dupa tipare dinainte stabilite.
Din perspectiva religioasa dragostea este ”îndelung răbdătoare, plină de bunătate, nu este invidioasă, nu se laudă, nu se mândrește, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul, dragostea nu va pieri niciodată (1 Corinteni 13:4-8).”
Mai departe, dragostea amoroasa presupune in primul rand intimitate fizica si psihica. Cred ca reprezinta o combinatie intre definitiile stiintifice prezentate mai sus. Personal, cred ca dragostea imprumuta din caracteristicile cuplului. Practic, va avea fata pe care noi i-o dam.
Dragostea familiala este caracterizata de atasament si devotare membrilor familiei (mama, tata, frate, sora, bunici, rude). Ca o observatie personala, cred ca se observa cel mai bine atunci cand un membru al familiei are de suferit. In rest, barfa, invidiile si certurile nu sunt departe de cele din sat, cartier etc.
Dragostea de sine nu inseamna egoism sau narcisism. Dragostea de sine este abilitatea de conservare si supravietuire. Este o conditie a sanatatii fizice si psihice. Cata vreme este echilibrata, aceasta este necesara si binevenita.
Dragostea platonica implica admiratie fara implicatii sexuale. Atunci cand iti place o persoana pentru ceea ce reprezinta, ii doresti binele si faci ceva in acest sens, poti spune ca iubesti platonic.
Dragostea divina sau iubirea fata de Dumnezeu este o dragoste pura, spirituala. Aceasta sta la baza fundamentului religiilor si prezinta dezirabilul, perfectiunea. De asemenea, este si foarte greu de explicat pentru ca religiozitatea unei persoane nu poate fi masurata. Dragostea de Dumnezeu tine de suflet, de spirit iar acestea doua sunt cele mai launtrice si mai greu de accesat parti ale fiintei umane.
Dragostea va conduce la un moment dat si la o legatura, mai solida sau mai putin solida. Aceasta legatura este chiar relatia aia despre care vorbesc tinerii din ziua de azi. Chiar mi-aduc aminte intrebarea unui tip: ”Cate relatii ai avut inainte de mine? Dar relatii, nu iubiti.” Persoana respectiva masura relatiile in luni si ani. Acum, i-as spune ca o relatie nu se masoara in luni sau ani, ci in experiente. Imi voi spune totusi si parerea personala despre dragoste.
Cred ca dragostea nu este doar atasament, fluturi in stomac, calcule strategice (are bani, masina, muschi, creier, sani, cur, e singur/a la parinti), sex. Nu vreau sa cred si refuz sa ii dau dragostei mele limitarea unui sentiment. Eu nu simt ca iubesc, eu stiu ca iubesc, vreau sa iubesc acum, maine si mereu. Sentimentele sunt schimbatoare, oamenii sunt schimbatori. Iubirea mea este eterna, indiferent de context. Iubirea mea ramane, e vesnica. Poate ca nu va mai fi dorita la fel de mult, poate ca va fi blocata, dar ea exista si va fi mereu. Iar acest gen de iubire este o data in viata. Pentru mine dragostea e ca o zana buna. Ne ajuta sa devenim mai frumosi si sa ne desavarsim. Ea ne construieste pe noi si noi pe ea. Si in fiecare zi mai adaugam cate un strop de iubire pentru ca ea sa ne ofere inapoi putina magie.
