Numele, institutia SNSPA este zguduita din temelii. Probabil, a cazut o piesa de domino care va darama tot ansamblul institutional. Sunt sanse foarte mari ca SNSPA, un brand puternic pana la Bulai, sa dispara in curand. Sunt absolventa de licenta si master a acestei institutii, facultatea de Stiinte Politice, specializarea Sociologie. L-am cunoscut pe Bulai, i-am fost studenta. Am interactionat, am fost la cursuri. Nu am fost in practica cu el, e adevarat. Am avut un caz la noi in grupa. O colega, Anca i-a facut plangere pentru viol, insa nimeni nu a crezut-o pentru ca era usor ciudatica. Spre final parea ca o luase razna de-a binelea. Nu stiu daca a fost inainte de Bulai, sau cu ajutorul lui. Nu stiu ce s-a mai intamplat cu ea. Acum insa, ma gandesc cu groaza ca ar fi putut fi adevarat..
Personal, nu am vazut derapaje in cazul lui. Nu imi aduc aminte sa fi avut teme ciudate, sau cerinte speciale. Nu ii iau apararea, ma gandesc doar ce inger bun am avut de m-a ferit de asa ceva..Era greu sa banuiesti pe vreun profesor de orice. La cursuri erau magistrali. Vorbim despre niste nume mari, despre oameni casatoriti, unii cu copii, care apareau des in carti si la televizor. E greu sa banuiesti ca ar putea fi altfel decat niste repere. Dar, iata ca nu a fost asa si nu a fost un caz izolat deloc.
Cu Pieleanu nu m-am intersectat. Am auzit diverse zvonuri despre Pieleanu ca s-ar da la studente. Discutiile se purtau cu un usor umor, nu cu gravitate. Eu l-am evitat pentru ca la el se aplicau multe chestionare si era o activitate pe care eu o detestam. Preferam metodetele calitative si zona de online. Si azi sunt la fel.. Se auzise la un moment dat ceva si de Stanciugelu. In naivitatea mea nu am crezut ca aceasta cultura a soaptelor e mai mult decat un fel de „radio-sant universitar”. Pe langa faptul ca acesti profesori aveau proiecte, faceau bani, ajutau studentii dandu-le de munca, mai era totusi un aspect. Erau destul de multi studenti care reuseau sa se apropie ceva mai mult de ei. Insa cand vorbeau despre profesori o faceau cu mandrie. Multe dintre studente aveau un usor aer de superioritate, ca si cum ele ar fi stiut mai multe lucruri fata de restul, aveau acces la informatii mai apropiate de profesori. Era un anumit grad de familiaritate pe care multi il invidiam. Colegii care treceau des pe la birourile profesorilor erau considerati privilegiati, aveau note de 10 mai mereu. Toti ii vedeam pe acest colegi, calcand pe urmele unora dintre profesori. Asadar, au fost multe motive pentru care nimeni nu a luat in serios vreun zvon, care aparea rar si in cazul unor tineri care pareau ciudati de la inceput.
In absenta dovezilor si a inregistrarilor nu as fi crezut oricum. Ar fi parut un nou scandal pornit de tineri decadenti, fara valori. Daca ma gandesc mai bine, este foarte proabil ca acesti tineri sa fi fost alesi cu grija din randul celor vulnerabili. Lipsa educatiei, a increderii, vulnerabilitatea psihica, emotionala sunt usor de reperat de un pradator. Daca nu ar fi cazut in plasa profesorilor, ar fi cazut in plasa vreunui angajator la fel de lipsit de scrupule. Si sunt multi din acestia si azi.
Retrospectiv imi dau seama ca anumite traume latente am si eu, dar in calitate de parinte. Am un stres si o teama continua cand vine vorba de scoala. Baiatul va merge din toamna la gradinita. Eu nu sunt pregatita, el da. Eu imi fac tot felul de scenarii care contin abuzuri, agresivitate din partea educatorilor, ingrijitorilor, colegilor, posibile furturi, lipsa sigurantei in perimetrul scolii. Sunt fortata de decadenta societatii sa vorbesc cu copilul meu de 4 ani despre lucruri de care noi auzeam abia cand mergeam la liceu.
Cine vorbeste cu mine si vede cat de mult mai implic si cat de des verific situatiile in care se afla copiii mei considera ca sunt exagerat de protectoare. Cand spuneam ca scoala nu mai este ce a fost, ci a devenit un loc periculos absolut toti cei din jur, de la necunoscuti, vecini, prieteni, familie extinsa, rude se uita la mine ca la nebuni.
Educatia primita de noi de parintii nostri, bunicii de azi, e complet eronata in lumea in care traiesc nepotii lor. Ei nu vor sa inteleaga, creeaza adevarate drame din faptul ca se mai gaseste cate un tanar care nu a trecut prin ce au trecut ei, sa le spuna in fata cat de gresit gandesc. Multi dintre tinerii de azi, abuzati in trecut si prezent vin din familii in care li se spune sa nu iasa din cuvantul profesorului, sa asculte, sa se dea pe langa profesor pentru ca poate ii ia sub aripa lor si asa ajung mari. Practic si parintii si-au transformat copiii in victime. I-au servit pe tava. Au avut copii buni, ascultatori care datorita acestor calitati au ajuns sa fie abuzati si traumatizati de singurii, pana mai ieri, care ar mai fi putut fi niste repere pentru aceasta societate decadenta.
Eu ma simt lezata din toate punctele de vedere ca am absolvit o facultate care pana la Bulai se bucura de un renume, iar azi a devenit un loc al decadentei si complicitatii. Cand am terminat facultatea mi-a parut rau pentru ca mi se parea ca a trecut prea repede. Anii de studentie pentru mine au fost minunati. Intalnisem niste oameni deosebiti, inteligenti. Doamne, multi dintre noi ne uitam la ei ca la niste zei.
Bulai, Pieleanu, poate si altii sunt un pericol nu doar pentru SNSPA, ci pentru domeniile lor de activitate, pentru invatamant. Au facut un rau ireparabil societatii in ansamblu. Era o intrebare foarte des pusa de sociologi care spunea asa: „Considerati ca Romania se indreapta intr-o directie corecta sau gresita?” Pana prin 2010, raspunsurile erau mai mult in directia gresita. Pare ca aceasta tema a revenit de actualitate..