Primul impuls al dimineții a fost să caut semnificația unui cuvânt: snobismul. Înainte să încep să scriu, chiar m-am gândit ”La naiba, de ce scriu eu despre snobi? Cui folosește? Snobii nu prea le au cu cititul, că ei oricum le știu pe toate. Sau, să o luăm altfel. Dacă dai de un snob, sau mai mulți, ce le faci?”.
Și totuși în fiecare zi, construiesc puțin câte puțin din portretul unei Lady. Din aceea adevărată. Și dacă ar trebui să spun cum NU este o Lady, atunci în mod clar o Lady nu e snoabă!
Simplu, dar incomplet DEX spune că un snob este o persoană care admiră fără discernământ tot ce este la modă. De ce incomplet? Pentru că moda restrânge lumea snobului. Snobul nu are o lume, el e centrul universului și dacă nu e, trebuie să facă totul pentru a se plasa acolo. Un snob își propune să fie buricul târgului și să fie plăcut de toată lumea. E o dovadă a importanței sale și a statutului social.
În argoul studenților de la Oxford și Cambridge “snob” era prescurtarea de la “sine nobilitate”. Adică “lipsit de noblețe”. Ea îi desemna ironic pe burghezii bogați care încercau cu disperare să-și ascundă originile plebee, copiind (și adesea exagerând) manierele aristocrației. (fragment preluat de aici)
Vom găsi snobi și snoabe la tot pasul. Doar e la modă. Fie că vorbim de cocalari sau pițipoance, snobismul e ușor de identificat. Pentru că îmi este mai accesibil universul feminin, îmi permit să fac o scurtă caracterizare a unei snoabe. Cum identifici o snoabă:
- a trecut de mult de pragul 18 ani, însă mama îi calcă, spală, face curat în cameră, îi gătește. Are și o scuză imbatabilă (mai mult un fel de șantaj emoțional care funcționează pentru părinții care trăiesc cu regretul că nu au făcut și ei o facultate): nu am timp, pentru că trebuie să învăț!
- vine cu părinții la fiecare eveniment important (unele chiar și la facultate!).
- ”mamă, tată vreau și eu haine de firmă, pentru că și M are. Toate colegele au haine de firmă, merg în vacanțe exotice, au dat de carnet, și-au făcut majoratul la restaurant, le-au luat părinții mașină. Vreau și eu!”
- îi plac laudele și complimentele. Indiferent cât de ieftine sunt.
- Tot ce fac este pentru a fi remarcate. Când fac ceva pentru cei din jur așteaptă remarci și complimente.
- dacă stă în gazdă/apartament închiriat, mama vine din orice capăt al țării pentru a-i face curat studentei.
- își dorește mașină scumpă și dacă o are de la părinți, conduce nervos și încruntată la volan. Unele snoabe stau cu bot de rață by default. Să nu uit: nu știu ce este aceea semnalizare! (din 100 șoferi, dacă 10 semnalizează e bine..)
- pune foarte mare accent pe felul în care arată, petrece foarte mult timp în fața oglinzii și are defecte imaginare.
- caută parteneri cu anumite trăsături (să arate bine, să fie inteligent/ă, să aibă mașină, bani).
- are șifonierul plin de haine, dar tot prost se îmbracă. Oricum nu contează, pentru că stilul e dat de etichetă.
- ea nu va munci și nu va realiza nici o treabă casnică, pentru că va avea menajeră și bucătăreasă platite din banii ei, pe care îi va obține de la afacerea de succes pe care o va conduce.
- crede că după ce va termina facultatea va avea un salariu de 1000 Euro. Ba crede și că va avea loc de muncă, garantat.
- modelele ei în viață sunt vedetele recunoscute pentru frumusețe sau faimoase pentru efortul operațiilor estetice (pe care și le-ar dori și ea!). Fiind un punct de reper, încearcă să le imite cât mai bine.
- caută aprecierea și confirmarea celor din jur la care se raportează și cu care se compară.
- doar opiniile ei contează. Dacă o contrazici, ești împotriva ei.
- o snoabă trebuie să pătrundă și ea în sferele înalte, să aibă alături oameni importanți cu care să se poată lăuda ulterior în calitate de ”relații”. Doar așa se poate considera ”realizată”.
- orice activitate pică pe locul doi, pentru că persoana care a realizat-o e cea mai importantă, nu efectul activității. Astfel, o snoabă se va contempla pe sine realizând anumite lucruri.
- snoaba este o valoroasă câtă vreme este înconjurată de lucruri scumpe și oameni cu statut;
- merge la petreceri pentru a se face remarcată. Dacă nu e în centrul atenției, suferă intens.
- o snoabă crede că like-urile înseamnă confirmare și că sunt un indicator de prestigiu.
- suferă de “efectul Seinfeld” (nu poate crea legături decât cu persoanele care au aceleași pasiuni, gusturi, idei, opinii);
- orice om care are iPhone e ”mișto” sau ”șmecher”.
- e dată pe spate, crăcită la propriu când vede opulența.
- e disperată după mall-uri și nu îi pasă că plătește ”taxa de brand”.
- nu are curajul să iasă din casă nemachiată.
O snoabă va fi mereu atrasă de ideea de imagine, aparențe și statut social. Este superficială în tot ce face, iar discursul său conține propoziții goale. O snoabă va avea tot timpul ceva de demonstrat: că e cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă, că e importantă, că e de soi, că e educată. Snobismul nu vine singur, ci la pachet cu narcisismul, egoismul, superficialitatea, nesimțirea, mândria, aroganța. Cred că toate aceste calități țin de caracter.
Snobismul, dacă nu este o boală, cu siguranță este moștenire culturală și rezultat al educației. Ori se învață din familie, ori este tolerat de familie, mergând pe același principiu conform căruia rafinamentul pur are nevoie de generații de oameni obișnuiți cu bogația pentru a deveni o calitate intrinsecă.
Despre snobism au vorbit și antropologul Vintilă Mihăilescu și sociologul Alfred Bulai într-un articol foarte bine realizat pentru Adevărul, în care semnalează snobismul ca fenomen social. Bineînțeles, snobismul nu este o boală de care suferă doar româncele. Câteva exemple de snobism la alte naționalătăți găsiți aici.
Dacă mai vrei și alte păreri, am selectat câteva în română:
