Dacă am învățat ceva până la această vârstă, atunci acel lucru este sa nu îți faci planuri. Cel puțin nu în detaliu. Cred că ajung câteva linii generale ca să îți faci o idee despre ce ar trebui sau ce ne-am dori să facem într-un an. Încep anul acesta cu un răspuns pentru tine, cea care îți cauți un partener care să te iubească. Ups..tocmai ai început cu o greșeală. Cred că ar trebui să cauți un suflet pe care să îl iubești. Vezi apoi ce se întâmplă pe mai departe.
Am tot răsfoit paginile virtuale ale diverselor site-uri care abundă de o ”ea” deosebită, însă extrem de nefericită. Iar nefericirea ei poartă un singur nume: singurătatea. Profilul ei se conturează cam așa (subpunctele de mai jos pot fi cu ”și” sau ”/”):
- frumoasă sau în orice caz ”lucrată”, îngrijită, machiată, ce să mai! Clar aranjată. Mai tot timpul.
- cu facultate și master, sau chiar două facultăți, inteligentă, mereu cu replica la ea.
- are chiar și casa ei, pe care fie a moștenit-o, fie a făcut credit pentru ea. Din salariul ei consistent, se înțelege.
- este respectuoasă, finuță, independentă.
- și totuși…este singură.
Am analizat o perioadă destul de lungă motivele pentru care o femeie specială este singură, iar răspunsul la care am ajuns este că e prea specială. Mai rău e că ea știe acest lucru! În final, ajunge să fie prea valoroasă pentru a fi suficient de bună pentru orice bărbat, care trebuie să bifeze mai multe cerințe obligatorii pentru a se ridica la standardele ei.
Așadar, draga mea, s-ar putea totuși să îți scape niște amănunte. Unul dintre ele este că te afli la o răscruce. Un bărbat matur, relativ realizat și care să îți facă față din punct de vedere emoțional și intelectual s-ar putea să îl găsești cam ”trecut” și cu un look ușor depășit, în timp ce unul mai tinerel, deși arată bine, îți ridică niște baraje semnificative a treia oară când deschide gura.
Să nu crezi că nu te înțeleg. Mai ales dacă ai ajuns pe la 30 ani, sau chiar mai mult. Ai ajuns probabil la o etapă când e mai greu să ”te lași dusă cu zăhărelul”. Ai trecut prin ceva relații, ai și experiență și sigur știi că la început și ei, toți sunt niște speciali. Piese, ce să mai. În detaliu însă, Făt-Frumos cu palate și calități e doar un țăran parvenit.
Au mai scris niște tipe prin online la un moment dat, ca nu e nevoie de compromisuri în dragoste dacă ai o anumită vârstă. Ba eu îți zic că e nevoie, dacă obiectivul tău este să nu mai fii singură. Dacă tu, vorba aceea, ”nu l-ai luat de tânăr”, ca să îl poți educa pentru tine, cum te poți aștepta să schimbi năravul unui armăsar bătrân? La fel, dacă ai găsit unul mai tânăr, cu potențial, trebuie să ai răbdare (mai ales că minte ai) să investești în el. Plus că, mamele (majoritatea) nu-și educă băieții pentru nurori, ci pentru ele. Pe de altă parte, mai trebui să ții cont și de faptul că el, sărăcuțul a trecut prin niște experiențe, care au lăsat amprente, obiceiuri, idei, parfrumuri. Nici bărbații cu multe cuceriri nu mai sunt la fel de atractivi, la fel ca în cazul femeilor trecute prin prea multe paturi..Ambii, după un timp devin ”secătuiți”, dacă mă înțelegi.
Deci, ce e de făcut? Am un singur sfat: după ce ai învățat să te accepți și să te iubești pe tine însăți (ceea ce e foarte bine), poate vrei să încerci să iei de la el doar ce are mai frumos de oferit. Vrei musai certificat de căsătorie? Nu fii proastă și fă-ți un contract prenupțial! Mariajul fericit e o poveste frumoasă, dar care are în spate o listă lungă de compromisuri. Iar genul acela de compromisuri poate fi acceptat doar de tinerele neexperimentate, necoapte în ale vieții.
În final am o întrebare pentru tine: dacă tot ai ajuns la vârsta pe care o ai deșteaptă, de ce după, să devii proastă?
