Februarie 2019. O luna magica daca ma raportez la anul ce tocmai a trecut, desi eram speriata din cauza simptomelor. Am ajuns la doctor crezand ca sunt bolnava. Suspectam ce e mai rau. Am luat chiar si medicatie.Inainte de a merge la doctor m-am gandit totusi sa fac un test de sarcina, care desi era inca devreme, l-am facut. A iesit pozitiv. Sarcina a fost ulterior confirmata la doctor. Deja te intrebi poate, de ce scriu despre sarcina. Ei bine, scriu despre sarcina pentru ca este o experienta unica, se scrie mult despre ea si de multe ori se generalizeaza mult. Daca ai ajuns pe aceasta pagina, probabil cauti infomatii despre ce te asteapta. Probabil stii, ai fost amenintata de binevoitoare ca te asteapta lucruri grele, dar frumoase. Eu as adauga chiar magice. Lasa-ma sa iti spun cum a fost in cazul meu, dar retine ca este strict experienta mea! In cazul tau, lucrurile pot fi total diferite.
In primul rand, eu am avut o sarcina dureroasa de la inceput pana la final. A fost incadrata la normal si asa a fost. Am avut dureri in zona inferioara a abdomenului si dureri intime. Ultimele au revenit destul de atroce spre finalul sarcinii.
Din cauza hormonilor mi-au aparut polipi endocervicali.In cele mai multe cazuri acestia se dezvolta lent sau involueaza. In cazul meu au evoluat. A fost nevoie de extirpare. Nu a fost foarte dureroasa, nu a necesitat nici un fel de anestezie, dar neplacuta a fost, clar!
Am avut 3 saptamani de greturi severe si nici un fel de pofte pe toata durata sarcinii. Din cauza stresului de la birou am avut un col uterin deschis in luna a 7-a motiv pentru care am stat in concediu de risc maternal pana la final. Acest eveniment m-a legat ceva vreme de pat, dar nu a fost ceva continuu. In principiu, daca faceam treaba prin casa o zi, vreo 2-3 zile dupa, cam zaceam.
Sarcina trece repede. Zilele parca se comprima si dintr-o burtica aproape insesizabila, usor incepe sa prinda contur. Eu nu am avut o burta mare si nici nu am luat in greutate. Am luat fix 5 kg, pe care le-am dat jos la nastere. Si nu, nu am fost bolnava, am avut lichid amniotic, am un baiat sanatos, care la nastere a avut 3,6 kg si 52 cm.
Sarcina devine grea in ultima luna din ultimul trimestru. Am putut respira, am dormit doar pe spate, am dormit mult, oboseam daca exageram cu miscarea. Am avut dureri atroce sub coaste, in zona ficatului unde lovea copilul. In cazul meu, puiul nu mai avea loc. A fost pozitionat cu capul foarte jos si dat pe spate. De aici si durerile pelvine intense. Ca sa iti dai seama ce inseamna dureri pelvine imagineaza-ti ca mergeam aplecata pana la baie. Cu toate acestea nu am fost trista o secunda. Ba chiar radeam de mine, vazand ce imi face un pui, la randul lui chinuit si plasat cam in diagonala in burtica pentru ca nu mai avea loc.
Legatura cu copilul e unica in burtica. Daca vei vorbi cu el, indiferent cat e de mic vei constata ca te intelege. Pe mine ma intelegea cand ma plangeam de dureri si se mai potolea in burtica sau isi mai schimba pozitia astfel incat sa imi mai dea o pauza de durere. Cred ca faceam cumva cu randul.
Durerea aceasta, care nu e foarte des intalnita este normala si reprezinta modul corpului de a reactiona la suprasolicitare. Unele femei o simt, altele nu. Da, vei fi suprasolicitata. Iti trebuie rabdare, mult autocontrol si liniste ca sa rezisti. De asemenea, cu cat partenerul e mai implicat, cu atat vei trece mai usor peste.
Am nascut prin cezariana la Sanador. Despre experinta nasterii voi povesti amanuntit intr-un alt articol. Am nascut astfel, pentru ca nu am avut de ales. Referitor la nastere, tot ce iti pot spune este ca nu exista nastere fara durere oricat calmant ai lua. Momentul debutului, durata si locul durerii variaza, insa cu siguranta durerea va fi un partener prezent o perioada. In cazul meu durerea a fost intensa imediat dupa ce am nascut pentru ca si-a pierdut efectul foarte repede anestezia. Au fost 3 ore cumplite in care am tremurat de durere intens. Calmantele si-au facut greu efectul, in cazul meu. Dupa cele 3 ore, in care eu de fapt am facut o criza de durere ca raspuns la socul nasterii, totul a trecut ca prin minune. Nu am prea avut nevoie de alte calmante dupa cele 3 ore. Un alt moment foarte dureros pentru mine a fost ca m-am ridicat din pat. Cele mai multe femei spun ca e o senzatie neplacuta, de “cadere de organe”. In cazul meu au fost niste jung
hiuri care mi-au taiat pur si simplu respiratia. Nu m-a durut incizia absolut deloc, nici azi nu ma doare. Nu m-a durut nici la miscare, insa zona uterului mi-a dat junghiuri urate cam o saptamana. Apoi, a disparut toata durerea din nou, ca prin minune cu minim de calmante. Dupa o saptamana dam cu aspiratorul prin casa. Mi-am tinut copilul in brate cat am vrut, nu am avut nici un fel de interdictie, la absolut nimic. Am avut ca unica recomandare echilibru in toate. Asa am facut si mi-a fost bine.
Scriu despre sarcina si durere pentru ca cele doua se insotesc in anumite momente sau continuu, cum a fost la mine. E important sa stii ca exista, uneori e greu de controlat si mai ales trebuie asumata. Stiam ca va fi, dar nu stiam cat de intensa.
Ce trebuie sa faci? Este simplu. Inarmeaza-te cu rabdare, fa exercitii atat cat poti, mananca echilibrat, nu nervos si mai ales, asuma-ti sarcina cu tot ce aduce ea. Asculta experientele altor mamici, dar nu si sfaturile! Fa ce iti spune intuitia, ia decizii dupa scenariile pe care ti le faci tu in minte pentru ca sunt cele mai bune. Si daca vei gresi, va fi greseala ta si nu iti va parea atat de rau ca atunci cand gresesti din cauza celor din jur.
Ah, si sa nu uit! Inconjoara-te de lucrurile, oamenii si sufletele care iti plac cel mai mult! Pe mine m-au ajutat dupa sot, cele 3 pisici minunate pe care le am si care m-au inconjurat cu iubire pe tot parcursul sarcinii, dar si dupa!
