Ma gandesc la acest subiect destul de mult, in ultimii 2-3 ani. Poate pentru ca prieteni de-ai nostri, cunostinte, rude s-au gandit sa faca acest pas, sau poate ca ceva din ei a declansat anumite ganduri si sentimente in mine. Cu toate acestea, nu scriu pentru prieteni. Daca le-as spune in fata toate cate scriu, in mod sigur nu mi-ar mai fi prieteni. Cat despre rude si familie, nu au ce face decat sa ma sufere. Eu aleg sa nu le perpetuez ideile.
Cred ca totul a plecat de la niste afirmatii si intrebari:
- Daca nu faci copil, pentru ce traiesti?
- Nu faci si tu un copil, ca sa intri in randul lumii?
- Daca nu ai copil, cine iti va da un pahar cu apa la batranete?
- L-am facut pentru ca ma simteam singura.
- Merg in concediu pentru copil.
- Am facut copil/copii pentru ca toata lumea face.
- Traiesc pentru copii.
- M-am maritat, deci e normal sa fac si un copil.
- Tot ce fac, fac pentru copii. Eu nu contez.
In cazul meu, in urma celor de mai sus nu a aparut decat respingere si mai tarziu, mila. Sa fiu sincera, nu cred ca mi-ar placea sa am in jurul meu oameni de acest fel. Motivul este simplu: sunt blocati in nefericire si singura lor multumire este sa vada ca altfel nu se poate. Cu alte cuvinte, cu cat vad cazuri similare cu ale lor, cu atat sunt mai linistiti ca au facut bine si ca alta cale nu este. Si cand spun aceste lucruri imi vine in minte o discutie in care ii explicam soacrei ca nu este momentul sa avem acum copii, pentru ca nu suntem pregatiti psihic, material, stim si am vazut ca este foarte greu sa ai un copil in zilele noastre si ca ne-am chinui foarte tare cu totii daca am face acest pas. Raspunsul m-a socat: dar ce, eu nu m-am chinuit?
Intrebarea ”de ce facem copii?” e o intrebare tabu in Romania. Adica, daca intrebarea de ce nu faci copii nu este tabu, intrebarea de ce facem copii e tabu. Am intrat pe cateva bloguri din Romania, dar si pe bloguri, reviste din alte tari. Am aflat, ca in general ”oamenii fac oameni noi” pentru ca:
- le este frica de singuratate (mi-au spus 3 persoane)
- isi doresc pe cineva care sa ii iubeasca (2 persoane)
- cred ca astfel mariajul sau relatia se va consolida
- isi doresc sa reuseasca copiii lor ceea ce ei, in calitate de adulti nu au reusit
- pentru ca le ”ticaie un ceas” :)) (3 persoane)
- pentru ca iubesc copiii (3 persoane)
- pentru ca toti oamenii fac acest lucru (n persoane – 15-20 cel putin)
- cred ca daca fac copii sunt mai putin egoisti. Daca impart lucrurile pe care le primesc de la viata cu copiii lor, sunt altruisti (n persoane – 15-20 cel putin, in general adolescenti)
- cred ca astfel vor contribui la perpetuarea rasei umane
- nu stiu/nu s-au gandit
Adevarul e ca daca pui intrebarea de ce faci un copil, raspunsul celor mai multi nu poate suna bine oricum ar fi. E o intrebare care chiar te poate bloca. Si sa va dau un exemplu raspunzand cu intrebari la motivele de a face copii de mai sus:
Imi este frica de singuratate. Si cand copiii tai se vor casatori, ce vei face? Chiar crezi ca copiii tai vor fi atat de imbecili incat sa se transforme in companioni cu norma intreaga?
Imi doresc pe cineva pe care sa il pot iubi. Si restul oamenilor din jurul tau nu iti merita iubirea neconditionata? De unde stii ca copilul tau va raspunde la fel iubirii tale?
Daca nu fac copil/copii sunt egoist/a. Serios? Esti altruist daca alegi sa imparti ce ai doar cu copii tai? Si cei din jurul tau ce parere au?
Daca nu faci copil, pentru ce traiesti? Pentru iubire, pentru experiente noi, pentru explorare, pentru a oferi lumii ceva (poate fi un medicament miraculos, poate o solutie impotriva poluarii, pentru ca imi plac copii si vreau sa fiu educatoare. Sa continui?)
Cred ca cele mai multe raspunsuri sunt un rezultat al amintirii mecanice ale motivelor date de catre parinti, bunici, rude. Cam totul se invata din familie. Daca esti copil docil, ii crezi pe bune pe cei din jur si repeti ceea ce vezi. Daca in schimb, gandesti singur (unora le iese), e imposibil sa nu iti dai seama ca ceva e in neregula. Eu nu am fost de acord cu explicatiile oferite pentru ca am vazut in multe dintre ele ce e mai urat in natura umana: actiuni conditionate de asteptari (fac copii pentru ca ma astept sa primesc companie, ingrijire, iubire, o situatie financiara mai buna, liniste, mai mult ajutor din partea celor din jur) si imitare fara logica (principiul turmei).
Asa ca permiteti-mi sa va raspund cu curaj, ce reprezinta pentru mine un copil. Copiii, dragilor sunt precum o sageata aruncata in viitor. E o sageata oarba. Nu stim unde se va infige si ce va declansa. Dar stiu un lucru: prin ei, noi ar trebui sa simtim cat mai mult timp tineretea si sa capatam intelepciune. De ce? Pentru ca ei se nasc pentru a fi mai buni ca noi. Asta inseamna evolutie. Si o data cu ei si noi. Un copil te determina sa iti depasesti limitele fizice si psihice si te obliga sa fii atent la contemporan. Daca parintii nu sunt atenti la aceste aspecte, ajung sa fie depasiti si sa contribuie la vechiul generation gap. Ori asta e totuna cu par alb, degeaba.
Un copil nu trebuie facut pentru a suplini lipsa unui sistem de ingrijire a celor batrani. Nu faci un copil sa iti fie asistent social la batranete (pentru ca da, acel pahar cu apa la batranete e doar un mod diplomat de a spune ”te cresc si investesc in tine cand esti vulnerabil, pentru ca si tu sa faci asta pentru mine cand voi deveni vulnerabil”.); nici justificare pentru micile placeri ale vietii, nici paravan in fata societatii, nici scuza ca trebuie sa pleci acasa si sa iti lasi colegii fara copii sa duca greul unei situatii la munca, nici motiv de ”trebuie sa ma respecti ca vorba aia, doar am un copil acasa”, nici motiv de a trai, de a face bani, de a fura, de a fi nenorociti.
Inainte de a face acest pas, respectiv de a aduce pe lume un suflet nou eu mi-am pus intrebarea ”de ce”? Am fost atenta la ce se intampla in jur si am cautat explicatia in interiorul meu. Asa mi-am dat seama ca nu vreau un copil nici pentru mine, nici pentru lume. Nu il vreau nici pentru sfinti, nici pentru mireni. Cu el as trai de 2 ori: o data viata mea, cu greselile mele si reusitele mele si o data in spatele lui, invatand din greselile si reusitele sale. I-as oferi tot sprijinul meu, neconditionat, dar nu ii voi face cadou casa, masina si serviciu. Le va obtine singur, iar eu alaturi de tatal lui, il vom invata tot ce stim, daca va dori si daca va considera ca experienta noastra este inca de actualitate. Daca nu, cu toata umilinta accept sa ma invete. Pentru ca eu nu voi merge pe principiul ”eu te-am facut pe tine, nu tu pe mine si nu ma inveti tu ce trebuie sa fac, pentru ca eu stiu mai bine”. Si daca e sa ii cer ceva, acel lucru este doar sa ne lase sa facem si noi parte din lumea lui, macar in calitate de musafiri. Sunt sigura ca va afla ca nu e greu sa suferi un musafir, ocazional. Musafirii, vin si pleaca..
Si da, am si eu o singura asteptare: SA FIE FERICIT SI LIBER!
Sunt aproape sigura ca dupa ce vei fi parcurs acest articol vei fi socata. E altceva. Nu e tiparul cu care esti obisnuita si s-ar putea sa te gasesti in acele procente de femei cu declaratii pe care eu le critic. Si totusi sunt curioasa. Ai curajul sa fii altfel si sa rupi un cerc vicios al sacrificiului nedorit de nimeni?
Cateva surse citite in cautarea unui posibil raspuns:
- https://www.quora.com/Why-do-people-want-to-have-children-1
- https://kindredbond.com/misc/Most-Common-Reasons-Why-People-Want-Children
- https://mic.com/articles/123051/why-millennials-dont-want-kids#.j0lJ6vaN5
- http://www.focusonthefamily.com/marriage/the-early-years/preparing-to-start-a-family/why-have-kids
- http://lifehacker.com/to-have-kids-or-not-to-have-kids-your-best-arguments-1610462521
- http://www.feminis.ro/de-ce-facem-copii_46110.html
- http://www.catchy.ro/de-ce-facem-copii/42608
- https://www.roportal.ro/discutii/topic/82455-de-ce-facem-copii/
